Gata cu actele de corupție în Ambasadele și consulatele Moldovei! Metoda la care recurge MAEIE

02 Mart. 2021, 20:30
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
02 Mart. 2021, 20:30 // Actual //  bani.md

Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Moldova vor încasa plățile pentru serviciile consulare doar prin virament bancar sau alte instrumente și servicii de plată fără numerar, în contul Ambasadelor deschise în una din instituțiile financiare de peste hotare. Informația a fost confirmată pentru Realitatea.md de către purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE), Daniel Vodă.

„Noile prevederi fac parte din politica sa consecventă a Ministerului de Externe de a oferi servicii consulare de calitate cetățenilor, iar informațiile despre modalitățile de plată pentru fiecare misiune diplomatică vor aduse la cunoștință publicului prin plasarea informației pe paginile oficiale, panourile informative pe lângă Ambasade și oficii consulare începând cu data de 3 martie curent”, a pus Daniel Vodă.

Biroul de presă al Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene menționează că în vederea asigurării integrității mijloacelor monetare și politica consecventă a MAEIE de a limita riscul de coruptibilitate și de a asigura accesul cetățenilor pentru modalități de plată alternativă, misiunile diplomatice și oficiile consulare vor încasa plățile pentru serviciile consulare doar prin virament bancar sau alte instrumente și servicii de plată fără numerar.

Totuși, cu titlu de excepție, misiunile au dreptul să efectueze încasarea în numerar a plăților pentru serviciile consulare prestate, la cererea în scris a solicitantului, aprobată de șeful misiunii, doar în cazurile când instituția bancară este închisă. În acest caz, contabilul misiunii va încasa plata în numerar și va elibera solicitantului, bonul de plată respectiv.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.