Goana după aur a băncilor centrale. Cererea a ajuns la vârful ultimelor 7 decenii. Cât aur are Moldova în rezervă

Siguranţa pe care o oferă pe perioadele de criză, prezervarea valorii pe termen lung, lipsa riscului de credit sau moştenirea istorică sunt câteva dintre motivele care au determinat băncile centrale ale lumii să menţină de-a lungul timpului un stoc de aur ca parte a rezervelor internaţionale, şi chiar să cumpere mai mult aur. Ascensiunea inflaţiei, dobânzile rămase în urma creşterii preţurilor, dar şi tensiunile geopolitice şi economice din ultima perioadă au amplificat apetitul pentru achiziţii de aur. Iar cei mai mari jucători de pe piaţa aurului sunt băncile centrale, acestea fiind şi cei mai mari câştigători de pe urma aprecierii aurului.

Rezervele mondiale de aur sunt de peste 30.000 tone, potrivit statisticilor pentru 2022 ale World Gold Council, asociaţie nonprofit a celor mai mari producători de aur la nivel mondial.

Cele mai mari rezerve în aur erau în 2022 cele ale Statelor Unite ale Americii (8.133 tone), urmate de cele ale Germaniei (3.355 tone), Italiei (2.452 tone), Franţei (2.436 tone) şi Rusiei (2.333 tone).

Iar România a coborât pe locul 37 în lume, cu 103,6 tone, potrivit World Gold Council.

Dacă la finele anului 1989 rezerva de aur a României era de 67,6 tone, depozitate integral în ţară, în perioada 1990-2017 a crescut cu 36 de tone, până la aproape 104 tone de aur. Iar mai mult de jumătate (circa 60%) a rămas depozitată în afara graniţelor României.

În ceea ce privește Republica Moldova, aurul de la Trezoreria de stat a trecut la banca centrală, a fost topit, iar lingourile fac parte astăzi din activele oficiale de rezervă ale BNM și sunt păstrate în țară. Banca Națională a Moldovei are în rezerve aproximativ 74 kg de aur. Acesta este împărțit în lingouri. La data de 7 iulie, valoarea aurului din rezerva băncii centrale valora 4,6 milioane de dolari.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#banci ceentrale #rezervă #aur

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.