Goana după aur a băncilor centrale. Cererea a ajuns la vârful ultimelor 7 decenii. Cât aur are Moldova în rezervă

Siguranţa pe care o oferă pe perioadele de criză, prezervarea valorii pe termen lung, lipsa riscului de credit sau moştenirea istorică sunt câteva dintre motivele care au determinat băncile centrale ale lumii să menţină de-a lungul timpului un stoc de aur ca parte a rezervelor internaţionale, şi chiar să cumpere mai mult aur. Ascensiunea inflaţiei, dobânzile rămase în urma creşterii preţurilor, dar şi tensiunile geopolitice şi economice din ultima perioadă au amplificat apetitul pentru achiziţii de aur. Iar cei mai mari jucători de pe piaţa aurului sunt băncile centrale, acestea fiind şi cei mai mari câştigători de pe urma aprecierii aurului.

Rezervele mondiale de aur sunt de peste 30.000 tone, potrivit statisticilor pentru 2022 ale World Gold Council, asociaţie nonprofit a celor mai mari producători de aur la nivel mondial.

Cele mai mari rezerve în aur erau în 2022 cele ale Statelor Unite ale Americii (8.133 tone), urmate de cele ale Germaniei (3.355 tone), Italiei (2.452 tone), Franţei (2.436 tone) şi Rusiei (2.333 tone).

Iar România a coborât pe locul 37 în lume, cu 103,6 tone, potrivit World Gold Council.

Dacă la finele anului 1989 rezerva de aur a României era de 67,6 tone, depozitate integral în ţară, în perioada 1990-2017 a crescut cu 36 de tone, până la aproape 104 tone de aur. Iar mai mult de jumătate (circa 60%) a rămas depozitată în afara graniţelor României.

În ceea ce privește Republica Moldova, aurul de la Trezoreria de stat a trecut la banca centrală, a fost topit, iar lingourile fac parte astăzi din activele oficiale de rezervă ale BNM și sunt păstrate în țară. Banca Națională a Moldovei are în rezerve aproximativ 74 kg de aur. Acesta este împărțit în lingouri. La data de 7 iulie, valoarea aurului din rezerva băncii centrale valora 4,6 milioane de dolari.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#banci ceentrale #rezervă #aur

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Soia, una dintre culturile strategice ale Republicii Moldova, continuă să piardă teren, arată analiza economistului agricol Iurie Rija. Suprafețele cultivate s-au redus în ultimii cinci ani, iar industria procesării se confruntă, în 2025, cu cea mai severă disfuncționalitate din ultimul deceniu.

„Dacă în 2020 erau semănate aproape 23 de mii de hectare, iar în 2021 suprafața urca la un maxim recent de 29 de mii de hectare, în 2025 soia a ajuns să ocupe doar 19,7 mii hectare, un minim al ultimilor ani. Reorientarea fermierilor este una evidentă: soia rămâne o cultură riscantă, pretențioasă la secetă și costisitoare în inputuri. Interdicția cultivării soiei modificate genetic, benefică pentru menținerea statutului „non-GMO”, limitează însă puternic productivitatea — soiurile non-GMO ating cu greu 1–1,5 t/ha, față de 3 t/ha la culturile modificate genetic”, susține Rija.

Paradoxal, anul 2025 aduce o creștere a randamentului: 1,7 t/ha și o producție totală estimată la 33,5 mii tone, peste nivelul anului trecut. Totuși, această cantitate acoperă doar 30–40% din necesarul intern, evaluat la minimum 100–120 mii tone. Dependența de importuri rămâne sistemică.

„Deși importurile de soia au atins un record de 34,9 mii tone în 2024, în primele zece luni din 2025 acestea s-au prăbușit la 5 120 tone, de 6,5 ori mai puțin decât în perioada similară a anului trecut. Cauza principală este decizia Ucrainei din 4 septembrie 2025 de a introduce o taxă de export de 10% pentru soia și rapiță, măsură menită să stimuleze procesarea internă. Pentru Republica Moldova, efectul a fost un „blocaj aproape total al importurilor”, în special în perioada critică august–octombrie, când procesatorii formau stocurile pentru întregul sezon”, susține Rija.

În lipsa importurilor, industria moldovenească lucrează aproape exclusiv cu soia locală, mai scumpă: 6,50 lei/kg în fermă și circa 7 lei/kg la uzine, comparativ cu 6,20 lei/kg (cu TVA) la ultima livrare ucraineană din iulie 2025.

În același timp, pe piața moldovenească are loc un fenomen cu impact asupra procesatorilor: afluxul masiv de șrot de soia ucrainean. Pentru produsul procesat nu există taxe de export, ceea ce permite uzinelor ucrainene să trimită în Moldova cantități record de șrot la prețuri extrem de mici. Doar în ianuarie–octombrie 2025 au intrat în țară 39 600 tone, depășind recordul absolut al anului 2024 înainte de finalul anului. Prețul mediu al șrotului importat a scăzut la 6,3 lei/kg, determinând procesatorii locali să-și vândă producția aproape la limita rentabilității”, a mai punctat Rija.

Exporturile moldovenești de șrot s-au prăbușit: doar 1 952 tone în primele zece luni din 2025, de trei ori mai puțin decât în aceeași perioadă din 2024. Sectorul procesării intră, astfel, într-o competiție imposibilă cu producătorii din Ucraina, care beneficiază de costuri mult mai reduse la energie și materie primă.

Economistul Iurie Rija subliniază că Republica Moldova are nevoie urgentă de măsuri simetrice celor aplicate de Kiev. Introducerea unei taxe de 10% la importul de șrot de soia și rapiță ar echilibra piața și ar permite procesatorilor locali să supraviețuiască. Veniturile generate ar putea fi folosite pentru susținerea fermierilor — prin prețuri mai atractive la soia — și compensarea parțială a costurilor pentru fermele zootehnice, care depind de șrotul de soia.

„O abordare integrată poate stabiliza lanțul valoric al soiei și poate reduce presiunea importurilor ieftine”, concluzionează Rija. În lipsa intervenției statului, industria moldovenească riscă să intre într-un colaps ireversibil.