Guvernul vrea accize la tutun ca în UE, până în 2025. Experiența statelor europene în care contrabanda a explodat

Guvernul își propune să accelereze ritmul de creștere a accizelor la produselor de tutun, astfel încât, până în anul 2025, să implementeze prevederile Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Prin urmare, în Politica Fiscală pentru anul viitor se propune creșterea accizei la produsele de tutun cu 25%. Propunerea contravine calendarului fiscal pentru anii 2021-2023, care prevedea o majorare cu 15%. Republica Moldova nu este unica țară care a încercat să uniformizeze rapid accizele la produsele de tutun. State precum România, Bulgaria, Letonia, iar acum și Ucraina au înregistrat un nivel record de contrabandă urmând același scenariu.

În proiectul Politicii Fiscale pentru anul 2023, autoritățile propun majorarea accizelor la produsele de tutun cu 25% cu scopul de a ne alinia la cerințele minime ale Directivei UE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului, adică minimum 90 de euro/1000 de țigarete, până în anul 2025.

Chiar dacă Acordul de Asociere cu UE stipulează alinierea accizelor până în 2025, acest termen poate fi abordat în mod individual cu statele care au semnat acordul, întrucât „Consiliul de asociere va decide asupra unui calendar diferit pentru implementare, în cazul în care contextul regional o va impune”.

În prezent, acciza minimă în Moldova este de 48 de euro/1000 de țigarete, iar pentru a atinge nivelul de 90 de euro/1000 de țigări, va fi nevoie de o creștere rapidă și semnificativă a taxelor la produsele de tutun.

Anterior, mai multe state membre ale UE au fost nevoite să majoreze într-un ritm accelerat acciza la țigarete până la nivelul minim din Uniunea Europeană.

În anii 2007-2010, România, Bulgaria, Lituania, Letonia și alte țări au majorat acciza cu 9-10 euro/1000 de țigarete/an.

În consecință, în 2010, comerțul ilegal cu țigarete a atins 54% în Letonia, 47% în Lituania, 40% în Bulgaria și 37% în România. Numai bugetul de stat al României a ratat venituri în valoare de peste 1 miliard de euro, în 2010. După aceste fenomene adverse, alte state membre ale UE au aplicat o politică fiscală echilibrată, cu creșteri de 3-4 euro/1000 de țigarete/an, începând cu 2011 și până în prezent.

Același fenomen poate fi observat și în statele asociate cu UE, care, de asemenea, majorează acciza până la nivelul minim din Uniune. În Muntenegru, de exemplu, creșterea accelerată a accizei în 2017-2018 a condus la dublarea contrabandei și comerțului ilegal și scăderea veniturilor bugetare cu 30%. De menționat că, ulterior, guvernul din Muntenegru a scăzut acciza în 2019, iar veniturile bugetare și-au revenit.

Experiența Ucrainei este, de asemenea, una elocventă. Acordul de Asociere cu Ucraina nu include un termen limită pentru punerea în aplicare a Directivei 2011/64 și atingerii nivelului minim al accizei de 90 de euro/1000 de țigarete.

Totuși, Ucraina a majorat acciza într-un ritm accelerat în ultimii ani și anume cu 20%, urmărind atingerea minimului UE într-un timp scurt. Această grabă a condus la apariția masivă a fenomenului de contrabandă și comerț ilegal, care, în 2022, a ajuns la cel mai înalt nivel de după declararea independenței, constituind în august curent 21.9%.

În 2020, la momentul aprobării calendarului fiscal pentru anii 2021-2023, Guvernul Republicii Moldova a decis să urmeze o abordare balansată, fixând rata accizei la 15% pentru produsele de tutun, având în vedere riscul comerțului ilicit și puterea de cumpărare a consumatorilor..

Proiectul Politicii Fiscale urmează a fi supus consultărilor publice înainte de a fi aprobat.

#politica fiscală #accize #tigarete

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Unul dintre cele mai controversate puncte ale planului de pace vizează Centrala Nucleară Zaporojie, relatează Reuters. Potrivit experților citați de agenție, chiar și în cazul în care Kievul va recăpăta controlul asupra celei mai mari centrale nucleare din Europa, procesul de evaluare și repunere în funcțiune ar putea dura mai mulți ani.

Conform estimărilor, ar fi necesari cel puțin doi-trei ani doar pentru a determina starea reală a centralei după perioada de ocupație și exploatare în condiții de risc. Ulterior, ar fi nevoie de încă aproximativ trei ani pentru restaurarea echipamentelor și readucerea centralei la o funcționare deplină.

Situația este complicată de faptul că autoritățile ucrainene nu dețin în prezent informații exacte despre starea tehnică a centralei. Compania de stat Energoatom a declarat că Kievul nu cunoaște situația reală a instalațiilor nucleare de la Zaporojie în acest moment.

Între timp, impactul asupra sistemului energetic al Ucrainei este major. Potrivit analiștilor, deficitul actual de capacități de producere a energiei electrice se ridică la aproximativ 4 gigawați, echivalentul puterii a patru reactoare ale centralei nucleare de la Zaporojie.

Experții avertizează că, fără revenirea acestei capacități în sistem, securitatea energetică a Ucrainei va rămâne vulnerabilă pe termen mediu și lung, chiar și în eventualitatea unui acord de pace.