Guvernul vrea accize la tutun ca în UE, până în 2025. Experiența statelor europene în care contrabanda a explodat

Guvernul își propune să accelereze ritmul de creștere a accizelor la produselor de tutun, astfel încât, până în anul 2025, să implementeze prevederile Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Prin urmare, în Politica Fiscală pentru anul viitor se propune creșterea accizei la produsele de tutun cu 25%. Propunerea contravine calendarului fiscal pentru anii 2021-2023, care prevedea o majorare cu 15%. Republica Moldova nu este unica țară care a încercat să uniformizeze rapid accizele la produsele de tutun. State precum România, Bulgaria, Letonia, iar acum și Ucraina au înregistrat un nivel record de contrabandă urmând același scenariu.

În proiectul Politicii Fiscale pentru anul 2023, autoritățile propun majorarea accizelor la produsele de tutun cu 25% cu scopul de a ne alinia la cerințele minime ale Directivei UE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului, adică minimum 90 de euro/1000 de țigarete, până în anul 2025.

Chiar dacă Acordul de Asociere cu UE stipulează alinierea accizelor până în 2025, acest termen poate fi abordat în mod individual cu statele care au semnat acordul, întrucât „Consiliul de asociere va decide asupra unui calendar diferit pentru implementare, în cazul în care contextul regional o va impune”.

În prezent, acciza minimă în Moldova este de 48 de euro/1000 de țigarete, iar pentru a atinge nivelul de 90 de euro/1000 de țigări, va fi nevoie de o creștere rapidă și semnificativă a taxelor la produsele de tutun.

Anterior, mai multe state membre ale UE au fost nevoite să majoreze într-un ritm accelerat acciza la țigarete până la nivelul minim din Uniunea Europeană.

În anii 2007-2010, România, Bulgaria, Lituania, Letonia și alte țări au majorat acciza cu 9-10 euro/1000 de țigarete/an.

În consecință, în 2010, comerțul ilegal cu țigarete a atins 54% în Letonia, 47% în Lituania, 40% în Bulgaria și 37% în România. Numai bugetul de stat al României a ratat venituri în valoare de peste 1 miliard de euro, în 2010. După aceste fenomene adverse, alte state membre ale UE au aplicat o politică fiscală echilibrată, cu creșteri de 3-4 euro/1000 de țigarete/an, începând cu 2011 și până în prezent.

Același fenomen poate fi observat și în statele asociate cu UE, care, de asemenea, majorează acciza până la nivelul minim din Uniune. În Muntenegru, de exemplu, creșterea accelerată a accizei în 2017-2018 a condus la dublarea contrabandei și comerțului ilegal și scăderea veniturilor bugetare cu 30%. De menționat că, ulterior, guvernul din Muntenegru a scăzut acciza în 2019, iar veniturile bugetare și-au revenit.

Experiența Ucrainei este, de asemenea, una elocventă. Acordul de Asociere cu Ucraina nu include un termen limită pentru punerea în aplicare a Directivei 2011/64 și atingerii nivelului minim al accizei de 90 de euro/1000 de țigarete.

Totuși, Ucraina a majorat acciza într-un ritm accelerat în ultimii ani și anume cu 20%, urmărind atingerea minimului UE într-un timp scurt. Această grabă a condus la apariția masivă a fenomenului de contrabandă și comerț ilegal, care, în 2022, a ajuns la cel mai înalt nivel de după declararea independenței, constituind în august curent 21.9%.

În 2020, la momentul aprobării calendarului fiscal pentru anii 2021-2023, Guvernul Republicii Moldova a decis să urmeze o abordare balansată, fixând rata accizei la 15% pentru produsele de tutun, având în vedere riscul comerțului ilicit și puterea de cumpărare a consumatorilor..

Proiectul Politicii Fiscale urmează a fi supus consultărilor publice înainte de a fi aprobat.

#politica fiscală #accize #tigarete

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.