Invazia rusă în Ucraina - dezastru militar. Moscova ar putea decide să dea frâu liber întregii sale forţe

Invazia declanşată de armata rusă în Ucraina s-a dovedit o eroare tactică şi strategică surprinzătoare, marcată de penurii de hrană şi carburant, de abandonarea de vehicule armate, de pierderi de avioane şi de morţi în rândul soldaţilor, potrivit unor experţi americani, informează AFP.

Însă decepţiile din primele zile, cu o subestimare a hotărârii ucrainenilor de a se apăra, ar putea determina Moscova să decidă să dea frâu liber întregii sale forţe şi să distrugă fără discernământ zone mari din Ucraina, avertizează aceşti experţi.

Specialiştii americani în armata rusă susţin că au fost uimiţi de proasta gestionare a campaniei, cu împotmolirea coloanelor de invazie, cu sute de blindate ruse aparent pierdute şi cu forţele aeriene ale Kremlinului respinse de apărarea ucraineană antiaeriană.

„Când strici totul după două sau trei săptămâni, pot să înţeleg, însă când te poticneşti chiar la uşă atunci când intri în casă, (înseamnă că) ai o problemă”, a subliniat Scott Boston, analist principal în materie de apărare în cadrul grupului de reflecţie Rand Corp.

Pentagonul aștepta ca armata lui Putin să distrugă rapid Ucraina

Pentagonul şi experţi din sectorul privat se aşteptau ca armata preşedintelui rus Vladimir Putin să distrugă rapid capacitatea Ucrainei de a riposta, anihilând comandamentul celor 200.000 de militari ucraineni, distrugând sistemele de apărare antirachetă şi forţele aeriene ale Kievului.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat în primele şase zile de lupte. Şi, chiar dacă nu există o estimare fiabilă a numărului de soldaţi ruşi ucişi, răniţi sau capturaţi, acesta pare să fie mult mai mare decât se putea anticipa pentru o invazie bine pregătită.

„Acesta este un eşec colosal al serviciilor de informaţii ruse, care au subestimat foarte mult rezistenţa ucraineană, iar execuţia militară a fost îngrozitoare”, a explicat săptămâna aceasta Michael Vickers, fost subsecretar de stat însărcinat cu Informaţiile din cadrul Departamentului Apărării, de la Centrul de studii strategice şi internaţionale.

„Principalul său atac a fost insuficient. El a fost fragmentat. Elementele sale pentru operaţiuni de recunoaştere au fost capturate, coloane au fost distruse. Este pur şi simplu un dezastru, de la un capăt la altul”, a adăugat el.

Rusia nu a reușit să distrugă sistemele de apărare ale Ucrainei

Potrivit unor experţi militari de la centrul Scowcroft din cadrul Atlantic Council, ruşii nu au reuşit să cucerească rapid un aeroport situat în apropiere de Kiev şi să-l păstreze. Aeroportul a fost probabil prea distrus în lupte pentru a mai putea fi utilizat după cum era prevăzut pentru a cuceri Kievul, au subliniat aceşti specialişti.

Mai mult, adaugă ei, „pierderile de avioane şi de elicoptere ruse au fost mult mai crescute şi mai prejudiciabile”, pentru că ei nu au putut distruge sistemele de apărare antiaeriană ale ucrainenilor.

O altă „surpriză” o constituie desfăşurarea limitată şi ineficientă de arme de război electronice, care ar fi trebuit, potrivit aşteptărilor analiştilor, să joace un rol determinat în atacul asupra mijloacelor de comunicare ale ucrainenilor.

„Dacă ruşii ar fi reuşit să-i decupleze pe comandanţii militari ucraineni de cei pe care îi comandă, forţele aeriene şi de apărare aeriană ucrainene ar fi fost constrânse să lupte în mod necoordonat, ceea ce le-ar fi făcut mai puţin eficiente şi mai vulnerabile atacurilor”, se arată în raportul Scowcroft Center.

Scott Boston subliniază că ucrainenii au continuat să utilizeze drone Bayraktar de fabricaţie turcească pentru a distruge forţele ruse. „Dacă ei (ruşii) sunt loviţi de dronele turceşti o dată sau de două ori, e în regulă. Însă dacă ei sunt loviţi mai mult de o dată sau de două ori, ceva nu funcţionează de partea rusă”, a subliniat el.

Rușii nu și-au coordonat bine capacitățile

Potrivit purtătorului de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, ruşii par să nu-şi fi coordonat bine „capacităţile considerabile şi diverse, nici gestionat (cum trebuie) logistica invaziei”. „Avem indicaţii, de la bun început, că, în pofida faptului că ei (ruşii) au capacităţi de arme combinate sofisticate, ele nu sunt neapărat deplin integrate”, a adăugat Kirby.

La fel de surprinzătoare sunt lacunele în materie de logistică. „Vedem vehicule abandonate. Constatăm probleme de susţinere, nu doar în materie de carburant, ci şi de hrană”, şi-a exprimat Kirby uimirea, miercuri.

Scott Boston, care a luat parte la simulări de război de înalt nivel axate asupra forţelor ruse, subliniază că unele semne indică faptul că o mare parte dintre aceste forţe sunt tineri, insuficient antrenaţi pentru acest tip de conflict şi care nu ştiau probabil că se duc la război.

Se pare, de asemenea, că trupele din teren nu aveau nicio idee cu privire la ceea ce încearcă ele să facă prin invadarea Ucrainei. „Dacă nu ştiţi ce se întâmplă, nu vă puteţi adapta”, explică Scott Boston.

Cu toate acestea, niciun expert nu-i vede pe ruşi „scoşi din joc”. Avansarea armatei lor bate pasul pe loc însă aceasta le-ar putea permite să-şi rezolve problemele logistice, subliniază Kirby.

Dimpotrivă, specialiştii se tem că frustrarea preşedintelui rus Vladimir Putin l-ar putea determina să declanşeze toate forţele artileriei sale, ale rachetelor şi forţei aeriene asupra populaţiei ucrainene, cu un efect devastator.

„Rusia deţine în continuare avantajele unei puteri de luptă zdrobitoare, ce va sfârşi prin a învinge forţele ucrainene pe măsură ce războiul continuă”, arată raportul Scowcroft Center.

#razboi #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alice Weidel, liderul partidului german de extremă dreapta AfD şi candidatul oficial la funcţia de cancelar, este un paradox. Deşi ea a câştigat teren pe scena politică din Germania prin discursul său extremist şi a promisiunilor cu iz suveranist, Weidel a lucrat la Goldman Sachs, cea mai puternică bancă de pe Wall Street şi totodată o emblemă a tot ce este opusul suveranismului, scrie Financial Times.

Weidel, în vârstă de 45 de ani, nu se încadrează în stereotipul politicianului de extremă dreapta. Ea este căsătorită cu producătoroarea elveţiană de filme Sarah Bossard, cu care locuieşte împreună cu cei doi copii adoptaţi în Elveţia. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca analist pentru Goldman Sachs şi Allianz în Frankfurt, iar mai târziu a scris o teză de doctorat despre sistemul de pensii chinez.

De când a preluat frâiele AfD, Aliece Weidel a scris istorie. Partidul s-a clasat pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din iunie, iar toamna trecută a obţinut până la 33 % din voturile germanilor în contextul alegerilor regionale, în ciuda acuzaţiilor care planează asupra unor membri de rang înalt din partid. Ei sunt acuzaţi de spionaj şi colaborarea cu state precum Rusia şi China.

Sondajele sugerează acum că AfD – care este împotriva musulmanilor, atacă cultura „woke” şi doreşte ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei – este pe cale să obţină primul său loc doi în alegerile parlamentare din 23 februarie, cu un procent record de 20 % din voturi.

Analiştii o văd pe Weidel ca pe o încercare a partidului de a da o faţă umană extremismului de dreapta într-o ţară care nu a uitat trecutul nazist şi nu vrea să îl repete.

Cu toate acestea, încercarea AfD a dat greş în timpul discursului lui Weidel de la Riesa, unde a făcut apel la cei mai loiali susţinători şi membri de partid şi unde a criticat „gloata de stânga”, care a întârziat începerea conferinţei cu două ore.

Ea a folosit şi îmbrăţişat în discursul său termenul extrem de controversat de „remigraţie”, promiţând „deportări pe scară largă ale imigranţilor”şi evocând o serie de atacuri comise în ultimii ani de migranţi şi solicitanţi de azil.

În cea mai recentă încercare a partidului de a face referire la epoca nazistă fără a încălca legea, un alt şef regional al partidului a încurajat mulţimea să scandeze „Alice für Deutschland” – un joc de cuvinte care face referire sloganul interzis „Alles für Deutschland”, care înseamnă „totul pentru Germania”.

Cei care au cunoscut-o pe Weidel în perioada în care a lucrat în domeniul finanţelor, în urmă cu două decenii, nu reuşesc să o asocieze cu liderul de extremă dreapta de astăzi.

Jim Dilworth, un bancher american care locuieşte în Germania şi care a lucrat cu ea la Goldman şi, ulterior, la Allianz Global Investors, a declarat că, la acea vreme, Weidel nu afişa opinii de dreapta. „Cel mai „radical” aspect al opiniilor sale a fost scepticismul faţă de euro ca monedă comună”, a spus el.

Dilworth a adăugat că, atunci când el şi-a exprimat mai târziu surprinderea faţă de decizia ei de a se alătura AfD, ea i-a spus că „mi-ar lua 20 de ani” să fac acelaşi progres în cadrul creştin-democraţilor de centru-dreapta.

„Deci, practic, acesta este motivul pentru care a ales acest partid. Cred că a existat o mulţime de oportunism acolo.” a mai spus Dilworth.

Analiştii şi chiar unii dintre aliaţii săi din cadrul AfD susţin că, chiar dacă partidul este pe cale să câştige şi mai multe voturi decât la alegerile din 2021, doar o parte dintre acestea sunt pe numele lui Weidel.

Alice Weidel, care este co-lider al AfD din 2019, s-a dovedit a fi şi o supravieţuitoare într-o formaţiune cunoscută pentru luptele sale interne. Surse din interior spun că a fost abilă în gestionarea flancului radical al partidului.

Indiferent de performanţele sale, partidul nu are aproape nicio speranţă de a prelua puterea la Berlin după votul de luna viitoare, din cauza „firewall-ului” ridicat de partidele principale din Germania, care au exclus toate formarea unei coaliţii cu AfD.

Dar oficialii acestuia se uită deja la următorul set de alegeri, programat pentru 2029, când speră la şi mai multă deziluzie din partea alegătorilor.