Marea migrație spre șezlonguri a „înghițit” aproape 17% din traficul Aeroportului Chișinău

Peste 811 mii de persoane au călătorit prin Aeroportul Chișinău în luna iulie 2026, cu 107,8 mai mulți decât în iulie 2025. Creșterea anuală a constituit 15,3%.

Rezultatul a depășit cu 105.079 de pasageri prognoza inițială, stabilită la aproximativ 706.000 de persoane. Astfel, planul pentru luna iulie a fost realizat în proporție de 114,9%.

Antalya a fost cea mai solicitată destinație, concentrând 16,8% din traficul total. Aceasta a fost urmată de Istanbul, cu o cotă de 8%, Londra – 3,9%, Heraklion – 3,4% și Sharm el-Sheikh – 3,2%.

Creșteri ale numărului de pasageri au fost înregistrate și pe rutele spre Barcelona, Bruxelles, Atena, Verona, Tel Aviv, Praga, Napoli, Dublin, Hurghada, Paris și Frankfurt.

Cel mai mare avans a fost raportat pe ruta Chișinău–Erevan, care a atras cu 12.812 pasageri mai mult decât în iulie 2025. Erevanul a reprezentat aproximativ 2,1% din traficul total al aeroportului.

Destinațiile lansate recent au generat împreună 41.386 de pasageri, echivalentul a circa 5,1% din traficul lunii. Printre cele mai solicitate rute noi s-au numărat Bratislava, Napoli, Batumi, Wroclaw, Rodos, Rimini, Sofia, Corfu, Geneva și Madrid.

În luna iulie au fost înregistrate 5.402 mișcări de aeronave. Raportat la numărul total de pasageri, rezultă o medie de aproximativ 150 de călători pentru fiecare aterizare sau decolare, indicatorul incluzând ambele tipuri de mișcări.

Volumul mărfurilor transportate prin Aeroportul Chișinău a constituit 190,2 tone. Administrația aerogării afirmă că rezultatele confirmă cererea în creștere pentru zborurile directe din și spre Republica Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.