Marele scandal TUX! Deputatul Istrati: zero dovezi de milioane furate, doar 13 victime confirmate

Deputatul Dorian Istrati a declarat, în cadrul audierilor publice privind fraudele comise prin platforme online de presupuse investiții, că amploarea reală a fenomenului nu poate fi stabilită în lipsa unor plângeri oficiale din partea cetățenilor. Potrivit acestuia, până în prezent autoritățile au recepționat doar 13 cereri, fiecare dintre ele vizând prejudicii de câteva sute de euro sau dolari.

„Concluziile sunt clare: sunt doar 13 cereri depuse. Asta înseamnă că nu putem vorbi de pagube de milioane și nici de 50.000 de persoane păgubite, așa cum se vehiculează în presă. Cetățenii nu își raportează pierderile, iar fără denunțuri nu putem evalua dimensiunea reală a fraudei”, a subliniat Istrati.

El a precizat că, după analizarea informațiilor primite de la toate instituțiile responsabile, comisia parlamentară va formula concluzii și recomandări pentru fiecare instituție în parte, privind acțiunile necesare pentru combaterea fraudelor financiare online.

Deputatul a accentuat că una dintre prioritățile urgente ale legislativului este adoptarea legii privind criptomonedele, în conformitate cu legislația Uniunii Europene. „Aceasta va îmbunătăți inclusiv funcționarea pieței de capital și va crea un cadru legal clar pentru domeniul activelor digitale”, a adăugat el.

Audierile au avut loc în contextul prăbușirii piramidei financiare „TUX”, operată sub acoperirea unei platforme de investiții în active digitale. La începutul lunii noiembrie, cinci persoane – inclusiv liderii operațiunii, Antonina și Valentin Samoilă – au fost reținute pentru 72 de ore. Ancheta PCCOCS indică faptul că platforma funcționa ca o schemă piramidală, cu transferuri prin companii intermediare și conturi off-shore.

Rulajul total al platformei TUX în Republica Moldova este estimat la circa 48 de milioane de euro.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.