Ministerele și instituțiile statului, cu „ochii în soare”. Criză endemică de angajați

Disponibilizările și refluxul de cadre după schimbările politice din acest an au lăsat marea majoritate a ministerelor și altor instituții publice cu multiple locuri vacante, inclusiv pentru funcțiile de conducere.

De exemplu, Ministerul Finanțelor are doar secretar general și niciun secretar de stat de profil (patru locuri vacante de secretar de stat), Ministerul Economiei are un singur secretar de stat de profil și trei poziții vacante de secretar de stat), Ministerul Muncii și Protecției Sociale are doar doi secretari de stat și două locuri vacante, Comisia Națională a Pieței Financiare are un singur vice-director, în timp ce funcția de director și celelalte funcții de vice-directori au rămas vacante, iar statutul unor instituții, cum ar fi ANRE sau Consiliul Concurenței, rămâne incert din perspectiva reorganizării posibile a acestora și a numirii noilor membri în organele de conducere”, constată Expert Grup.

Problema respectivă relevă o criză gravă de cadre în serviciul public din cauza salarizării și a condițiilor de muncă neatractive, precum și din cauza subminării constante a prestigiului serviciului public pe parcursul ultimilor ani. „Aceasta constituie o constrângere fundamentală pentru promovarea unor politici publice și reforme calitative. Eliminarea acesteia trebuie să fie o prioritate stringentă pentru anul viitor, prin promovarea unei reforme ample a salarizării în serviciul public (salariile în sectorul public trebuie armonizate cu cele din sectorul privat) și reorganizarea administrației publice, pentru a spori eficiența și a mobiliza resursele necesare pentru îmbunătățirea substanțială a condițiilor de muncă ale funcționarilor publici”, mai spun economiștii Expert Grup.

Totodată, trebuie pus accent pe criteriile de profesionalism și integritate în procesul de recrutare, iar criteriul politic trebuie exclus definitiv pentru a asigura buna funcționare a instituțiilor și preveni „corporatismul politic”.

#instituții #angajati #criză

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

China a rămas principalul cumpărător de petrol pentru doi furnizori puternic sancționați – Rusia și Iran. Pentru a-i convinge pe rafinatorii chinezi să aleagă țițeiul lor, ambele state sunt nevoite să reducă prețurile, însă reducerile mai agresive oferite de Rusia încep să împingă Iranul în afara pieței.

Sortimentul rusesc Urals, cumpărat anterior în principal de India, se vinde acum în porturile chineze cu un discount de aproximativ 12 dolari/baril față de cotația de referință Brent, relatează Bloomberg, citând traderi familiarizați cu tranzacțiile. În ianuarie, reducerea era de 10 dolari. Calculul include costurile de transport, iar în porturile rusești barilii au fost expediați săptămâna trecută la 41,2–43,2 dolari, adică cu circa 27–29 dolari sub Brent, potrivit Argus Media.

La rândul lor, iranienii și-au majorat discountul la 11 dolari/baril, de la 8–9 dolari în decembrie, conform traderilor.

Pe acest fundal, livrările zilnice medii de petrol rusesc către porturile Chinei au urcat la 2,09 milioane barili în primele 18 zile ale lunii februarie, arată datele Bloomberg de urmărire a navelor. Volumul este cu aproximativ 20% mai mare decât în ianuarie și cu 50% peste nivelul din decembrie.

În schimb, exporturile iraniene au totalizat 1,2 milioane barili pe zi de la începutul anului, potrivit Kpler. Nivelul se menține relativ stabil de trei luni, dar este cu 12% sub perioada similară din 2025.

Principalii cumpărători ai petrolului rusesc și iranian sunt rafinăriile independente din China, cunoscute pentru disponibilitatea de a procesa țiței evitat de alte state. Capacitatea lor de absorbție este însă limitată: ele reprezintă doar circa un sfert din capacitatea totală de rafinare a Chinei și sunt supuse cotelor de import stabilite de guvern.

Marile companii petroliere de stat chineze au evitat tradițional petrolul iranian și, recent, au redus semnificativ și tranzacțiile cu Rusia. Analistul Energy Aspects, Jiangnan Sun, semnalează acumularea de „barili sancționați” atât în depozitele terestre, cât și în cele maritime ale Chinei.

Rafinăriile private chineze nu mai pot prelua volume suplimentare, deoarece capacitățile lor par epuizate. Ca urmare, tot mai mult petrol din Rusia și Iran este stocat pe mare, în petroliere folosite drept depozite plutitoare.

Volumul petrolului rusesc aflat în astfel de nave se menține din decembrie la aproximativ 140 milioane de barili — cu circa 60 milioane (65%) mai mult decât la sfârșitul lui august, când Statele Unite au dublat presiunile asupra Indiei pentru a reduce importurile din Rusia.

India continuă să-și diminueze achizițiile de țiței rusesc: din ianuarie, importurile ar putea scădea cu 40%, până la circa 600.000 barili pe zi, potrivit scenariului Rystad Energy.