Mișcarea radicală a cehilor! Au redus dependenţa de gazele ruseşti de la 97% la 3% în doar opt luni

Uniunea Europeană şi-a redus simţitor importurile de gaze din Rusia într-un interval de timp aproape imposibil. A fost forţată de un război la graniţe. După unele estimări, dependenţa de combustibilul rusesc s-a micşorat de la 45-50%, cât era înainte de conflict, la 8% fără să se producă penurii sau pene de curent catastrofale, aşa cum sunau avertismentele în primăvara, vara şi toamna anului trecut.

Europa devine în schimb dependentă de gazele naturale lichefiate (GNL) americane, în vremuri normale mai scumpe decât cele importate prin conducte. Însă cursa pentru diversificare este abia la început şi, mai mult, preţurile gazelor scad în plină iarnă.
Pe de altă parte, dintre toate statele Uniunii, doar Ungaria a ţinut morţiş ca în perioada de criză energetică, când toţi ceilalţi se îndepărtau de Rusia, să încheie un nou contract pe termen foarte lung de import de gaze ruseşti, rezultatul grabei fiind, scrie presa maghiară, că acum plăteşte pentru ele de patru ori mai mult decât Cehia, ale cărei achiziţii au la bază un acord vechi.

Deşi peisajul energetic se schimbă radical, avertismente că Europa nu va supravieţui iernii viitoare continuă să vină. La fel cum în trecut circulau veşti de la meteorologii ruşi că vin ierni grele cum n-au mai fost.

În ianuarie anul acesta, din Rusia spre UE au fost livrate 1,8 miliarde de metri cubi de gaze, o catitate atât de mică încât aduce aminte de vremurile războiului rece, scrie Portfolio.hu, principalul site de ştiri şi analize economice din Ungaria. Jurnaliştii de acolo au calculat că dependenţa UE de gazul rusesc s-a redus luna trecută la aproximativ 8%.

Tot ei scriu că Ungaria este considerată unul din ultimii clienţi de top ai Gazprom, compania care deţine monopolul exporturilor de gaze naturale ruseşti.

Livrările s-au redus în condiţiile în care fluxul prin conductele care trec prin Ucraina s-a diminuat şi mai mult, iar cel prin TurkStream este neobişnuit de scăzut. De aceea, statele est-europene care încă importă gaze ruseşti trebuie să acorde o atenţie sporită la ceea ce se întâmplă cu gazoductul sudic doarece pe aici vine o parte semnificativă din importuri. Transportul prin Nord Stream 1 a încetat complet anul trecut.
Oficiali ruşi au explicat reducerea fluxurilor prin chestiuni comerciale, în timp ce un trader european a spus pentru Reuters că ecuaţia mai conţine şi reducerea încrederii clienţilor în compania rusă, dar şi vremea caldă şi depozitele pline ale statelor UE.

Portfolio.hu a observat că, deşi cantitatea de gaze ruseşti livrate prin conducte s-a prăbuşit cu peste 80%, Gazprom încă realizează venituri considerabile din exporturile către UE deoarece preţurile sunt de circa trei ori mai mari decât de obicei. La polul opus Ungariei se află state precum Cehia, care în opt luni şi-a redus dependenţa de gazele de la Gazprom de la 97% la 3-4%, scrie Euractiv. Datele vin de la premierul ceh Petr Fiala. Acest lucru a fost posibil prin înlocuirea combustibilului rusesc cu importuri din Norvegia şi de GNL.

Gazele lichefiate sunt aduse printr-un terminal de GNL din Olanda. „Eram dependenţi aproape în totalitate de Rusia pentru gaze, dar astăzi situaţia este complet diferită. Am scăpat de dependenţă foarte rapid“, a spus Fiala. El a adăugat că depozitele de gaze ale Cehiei sunt pline în proporţie de 74%.

În alte ţări, gradul de umplere este mai mare. Una dintre cele mai mari realizări ale Cehiei în materie de energie în această perioadă de criză este achiziţionarea unei cote la terminalul de GNL din Olanda.

La scăderea dependenţei a ajutat şi diminuarea cu aproape 20% a consumului de gaze. Un alt succes al ţării este reducerea dependenţei de combustibilul nuclear rusesc. Însă jumătate din consumul de petrol încă este asigurat cu importuri ruse. Ce nu a spus premierul este că cehii au suportat o vreme cele mai puternice scumpiri ale energiei din UE.

Preţurile au fost plafonate în cele din urmă. Însă preţurile depind de capriciile pieţei libere, care deseori reacţionează la riscuri posibile sau închipuite, care au prea puţin de a face cu realitatea. Fiala s-a arătat sigur că piaţa a fost convinsă că Europa are acces la destulă energie pentru a trece cu bine de iarnă şi de aceea preţurile scad.

Între timp, în Ungaria vg.hu scrie, citând specialişti apropiaţi guvernului, cum ar fi cei de la institutul Klímapolitikai Intézet, că Europa nu va supravieţui următoarei ierni fără gaze ruseşti. Aceşti specialişti menţionează insuficienţa capacităţii de producţie şi procesare de GNL, a infrastructurii şi flotei de transport. Alţi specialişti, cei de la BP, arată că, într-adevăr, GNL au devenit cruciale pentru Europa de când Rusia a invadat Ucraina. Dar rolul lor se poate reduce dacă statele europene îmbunătăţesc eficienţa energetică, dezvoltă rapid energie solară şi eoliană şi majorează electrificarea consumului final. Însă, arată BP, Europa nu merge deocamdată pe acest drum.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gaz #cehia #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Borger Borgenhaug își privește lacul liniștit din Lucerna, Elveția, dar recunoaște că îi lipsesc nepoții și mirosul mării nordice. Fostul tâmplar devenit magnat imobiliar spune că acesta este prețul pe care îl plătește pentru a scăpa de taxa pe avere întărită de Norvegia – o taxă anuală care a împins sute de milionari să părăsească țara, în timp ce alimentează unul dintre cele mai egalitare modele sociale din lume. „Climatul politic din Norvegia a devenit din ce în ce mai ostil antreprenorilor”, a declarat el pentru Reuters, după ce a părăsit țara în 2022, scrie REUTERS.

Cu o taxă pe avere introdusă încă din 1892 și o cultură a transparenței fiscale (declarațiile de impozit ale tuturor cetățenilor sunt publice), Norvegia este unul dintre statele cu cea mai lungă tradiție în impozitarea celor bogați. Modelul său este urmărit atent de țări precum Marea Britanie, Franța, Italia sau chiar orașe ca New York, în timp ce dezbaterile despre taxarea averilor se intensifică.

Concluzia generală a experților: taxa pe avere sperie o parte dintre milionari, dar dacă este aplicată pe un bazin suficient de larg, veniturile generate rămân substanțiale.

Contribuabilii plătesc 1% pentru avere netă cuprinsă între 1,76 milioane și 20,7 milioane coroane (174.000–2 milioane USD) și 1,1% pentru sumele care depășesc acest prag. În 2023, exact 671.639 de persoane – aproximativ 12% din populație – au plătit acest impozit.

Locuința principală beneficiază de o reducere de 75% din valoarea impozabilă, iar acțiunile și proprietățile comerciale de un discount de 20%. Datoriile sunt deductibile, iar activele deținute în străinătate sunt incluse în calcul.

Părăsirea Norvegiei nu mai este o scăpare. Din 2022, emigrarea declanșează o taxă de ieșire de 37,8% pe câștigurile nerealizate de peste 3 milioane coroane, iar în 2024 au fost eliminate portițele care permiteau amânarea plății la nesfârșit.

Efectele se văd: potrivit think-tank-ului Civita, 261 de persoane cu averi de peste 10 milioane coroane au emigrat în 2022 și 254 în 2023 – de peste două ori rata obișnuită. Revista Kapital arată că 105 dintre cei mai bogați 400 de norvegieni trăiesc deja în străinătate sau au transferat averea rudelor. Partidul Socialist de Stânga a expus fotografiile lor pe un „perete al rușinii”.

Susținătorii afirmă că taxa pe avere este un mecanism de redistribuire esențial într-o țară fără impozit pe moștenire (eliminat în 2014), dar extrem de bogată datorită petrolului, transportului maritim și pescuitului.

Norvegia direcționează toate veniturile din petrol într-un fond suveran – cel mai mare din lume – și limitează retragerile la 3% din valoarea acestuia. Astfel, statul are nevoie de alte surse de venit stabile.

„Taxa pe avere face sistemul fiscal mult mai progresiv decât impozitul pe venit singur”, spune Ellen Reitan, vice-ministru de Finanțe. Veniturile din această taxă au crescut în pofida exodului și reprezintă acum 0,6% din PIB, o pondere semnificativă.

Cercetările statistice arată că antreprenorii au lichidități suficiente pentru a plăti impozitul, iar povara cade aproape exclusiv pe cei foarte bogați. Există chiar studii care arată că taxa stimulează investițiile în capital uman. Norvegia rămâne una dintre cele mai egalitare țări din lume și se clasează sus în topurile privind ușurința de a face afaceri.

Un sondaj realizat înainte de alegerile din septembrie arată că 39% dintre norvegieni vor menținerea sau creșterea taxei pe avere, în timp ce doar 28% cer abolirea ei.

Guvernul laburist dorește o reformă fiscală amplă în următorii doi ani, dar cu o condiție clară: taxa pe avere rămâne.

Criticii avertizează că modelul norvegian descurajează capitalul autohton și pune presiune pe antreprenori.

„Sistemul face firmele norvegiene mai puțin competitive internațional”, spune Knut-Erik Karlsen, antreprenor care și-a mutat recent afacerile în Elveția. Norvegia taxează câștigurile de capital – spre deosebire de Elveția – și are costuri ridicate ale muncii.

Cercetătorii estimează că noile măsuri vor reduce producția Norvegiei cu 1,3% pe termen lung. Startup-urile sunt lovite cel mai dur: fondatorii trebuie să plătească taxe pe capital mult înainte ca afacerile lor să genereze profit.

„Nu aș fi putut construi în Norvegia ce am construit în SUA”, spune Are Traasdahl, antreprenor în tehnologie stabilit în America.

Norvegia are unul dintre cele mai mici niveluri de capital de risc din Europa, la jumătate din cel al Suediei și mult în urma SUA. Mulți moștenitori părăsesc țara înainte de a prelua controlul companiilor familiei pentru a evita presiunea fiscală.

Deocamdată, niciun stat nu pare dispus să copieze modelul. Franța a renunțat la o taxă de 2% pe marile averi, Marea Britanie a exclus explicit o astfel de măsură, iar Italia doar ajustează discret regimul fiscal pentru străini bogați.

În același timp, milionarii continuă să emigreze. Norvegia este pe cale să mai piardă 150 de persoane cu avere mare în 2025. La nivel global, Marea Britanie conduce clasamentul cu 16.500 de plecări, după ce a eliminat facilitățile fiscale pentru rezidenții străini.

Modelul norvegian funcționează într-o societate coezivă, extrem de bogată și cu un stat robust. Însă nu este universal. Economiștii subliniază că orice taxă pe avere implică un compromis.

„Fără taxa pe avere avem mai multă inegalitate; cu taxa pe avere, avem mai puțin capital pentru startup-uri”, spune profesorul Robert Iacono de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Norvegia. „Politica trebuie să găsească echilibrul”.