Nemții surprind Europa în conflictul energetic cu Rusia. Stocarea gazelor se face mai repede decât era prevăzut

29 Aug. 2022, 13:35
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
29 Aug. 2022, 13:35 // Actual //  bani.md

Instalaţiile de stocare a gazelor din Germania se umplu mai repede decât era planificat, a declarat ministrul german al Economiei, Robert Habeck, ceea ce dă speranţe că cea mai mare economie europeană ar putea evita o penurie acută de gaze în această iarnă, scrie Reuters.

„Depozitele se umplu mai repede decât era specificat”, a declarat Habeck, citat de revista Der Spiegel, adăugând că obiectivul guvernului de a atinge 85% din capacitatea de stocare până în octombrie ar putea fi atins la începutul lunii septembrie.

Germania se află în faza a doua a unui plan de urgenţă în trei etape, formulat după reducerea fluxurilor de gaze din Rusia, principalul său furnizor.

Doar 9,5% din consumul de gaze al Germaniei în luna august a provenit din Rusia, a relatat Spiegel, citând date ale asociaţiei industriei energetice BDEW. Anul trecut, gazul rusesc a reprezentat aproximativ 55% din consumul total al ţării.

Guvernul a avut ca obiectiv un nivel de stocare a gazelor de 75% până la 1 septembrie, dar nivelul de stocare este deja de 82,2%, au arătat datele grupului operatorilor europeni GIE.

„Companiile vor putea apoi să retragă gaze din instalaţiile de stocare, aşa cum era planificat, pe parcursul iernii, pentru a aproviziona şi industria şi gospodăriile”, a declarat Habeck.

De asemenea, se aşteaptă ca gazul natural lichefiat (GNL) să ajungă în Germania prin Franţa, după ce cele două ţări au rezolvat probleme organizatorice şi tehnice pentru a facilita aprovizionarea, a relatat Spiegel, citând un document al Ministerului Economiei.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.