Noul director al CFM: Până acum, în funcție era învestit un „feudal” căruia îi „picura renta”

„CFM este un prilej perfect pentru a demonstra care sunt capacitățile, pentru a arăta că lucrurile pot fi făcute altfel în această țară. Până acum, în funcție era învestit un „feudal” căruia îi „picura renta”. Peste o vreme, lucrurile s-au dezechilibrat și, în ultimii cinci ani, plata salariilor a devenit problematică, ca și funcționarea Căii Ferate pe vechi”. O spune Oleg Tofilat, numit recent la conducerea întreprinderii, transmite IPN.

„Situația la întreprindere este critică. Calea Ferată nu mai poate fi gestionată pe vechi. Ceva trebuie schimbat. Demult trebuia schimbat. E o inepție să afirmi că e suficient să numești un manager bun și totul se va schimba. Aceasta e o condiție obligatorie, dar nu e suficient”, a remarcat Oleg Tofilat, consilier al prim-ministrului.

„Calea Ferată din Moldova trebuie să devină parte a unei economii eficiente. Dar întreprinderea e grav afectată deja de 20 de ani. Și până în 2010 a mers prost, dar ceva mai bine decât acum. Lipseau vagoanele și locomotivele noi. Nu exista nicio închipuire despre piață și locul nostru între concurenți – camioane, transportul fluvial etc.”, constată noul conducător al CFM.

Comentând situația cu restanțele salariale, Oleg Tofilat a menționat că este posibil să fie identificate surse pentru remunerarea angajaților întreprinderii de stat. „Suma restanțelor variază de la zi la zi. În fiecare săptămână se achită câte ceva, în fiecare lună datoriile cresc. Candidatul la funcția de conducere a CFM nu cunoaște subtilitățile legate de contabilitate. Săptămâna viitoare vom examina acest subiect și vom vedea cum să achităm salariile. Trebuie să le oferim oamenilor o viziune clară pentru viitorul apropiat. Dar nu pot spune că voi scoate din buzunar 30 de milioane, ar fi o minciună”, a remarcat Oleg Tofilat.

„Voi comunica, pe parcursul săptămânilor viitoare, de unde vom găsi bani. Urmează să precizăm datoriile din cadrul fiecărei subdiviziuni, ce încasări avem, cum și cui i-au fost întoarse datoriile și cine este următorul în rândul pentru achitări”, a mai spus noul conducător al CFM.

#CFM #Căile Ferate #Tofilat

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În prezent relațiile dintre Statele Unite și Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de după sfârșitul Războiului Rece.

Dar de-a lungul secolelor, legăturile au fost mai strânse, dovadă că acum 156 de ani, Rusia a vândut Americii cu suma de 7,2 milioane de dolari, Alaska, tranzacție care este considerată de experți cea mai mare greșeală din istorie a Moscovei.

Pe 30 martie 1867. Statele Unite și Rusia au ajuns la un acord privind achiziționarea teritoriului de nord al Alaskăi, care cuprindea aproape 600.000 de mile pătrate, potrivit TVP World.

În 1866, guvernul rus a analizat oferta Statelor Unite de a cumpăra pământul din Alaska. William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a mediat acordul în numele Washingtonului, în timp ce ministrul rus Edouard de Stoeckl a condus negocierile în numele Moscovei.

Cele două națiuni au ajuns la un acord la 30 martie 1867, prin care Statele Unite trebuia să plătească Rusiei suma de 7,2 milioane de dolari pentru Alaska.

Tranzacția a fost intermediată de Edouard de Stoeckl, care a primit un cec de 7,2 milioane de dolari. Tratatul de cesiune, care a fost semnat de țarul Alexandru al II-lea și a încheiat oficial înțelegerea de cumpărare a Alaska din Rusia.

Președintele Statelor Unite de atunci Andrew Johnson a semnat tratatul pe 28 mai, iar Senatul american a validat acordul pe 9 aprilie, iar Alaska a fost transferată oficial la Statele Unite pe 18 octombrie 1867. Această achiziție a pus capăt prezenței Rusiei în America de Nord și a asigurat accesul SUA la marginea nordică a Pacificului.

Statele Unite au cumpărat aproape 600.000 de mile pătrate cu mai puțin de 2 cenți pe acru, deși mulți politicieni de la Washington s-au opus achiziției.

Abia după marea goană a aurului din Klondike, Alaska a fost văzută de toți americanii ca o adăugare demnă la teritoriul american. În plus, locația strategică a terenului achiziționat dădea drept SUA la revendicările teritoriale din Arctica.
Importanța strategică a Alaska a fost în cele din urmă recunoscută în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alaska a devenit stat la 3 ianuarie 1959.