Presiuni asupra cancelarului Olaf Scholz, pentru livrarea de tancuri Leopard către Ucraina

Aliații Germaniei au intensificat marți presiunea asupra cancelarului Olaf Scholz pentru a permite aprovizionarea Ucrainei cu tancuri Leopard de fabricație germană, înaintea unei reuniuni a miniștrilor apărării de vineri.

Berlinul nu a furnizat până acum Ucrainei tancuri Leopard și nici nu a permis partenerilor care le au să facă acest lucru, susținând că vehiculele de luptă ar trebui să fie trimise Ucrainei numai dacă există un acord între principalii aliați ai Kievului, în special Statele Unite, transmite Reuters.

Cu o zi înainte ca Scholz să se îndrepte către Forumul Economic Mondial (WEF) din Davos, Elveția, unii dintre cei mai apropiați aliați ai Ucrainei au încercat să-l preseze să se răzgândească.

“Sperăm și încercăm să organizăm un sprijin mai mare pentru Ucraina. Sperăm că unii dintre parteneri, aliați, vor oferi tancuri Ucrainei”, a declarat președintele polonez Andrzej Duda la un panel la WEF.

Președintele lituanian Gitanas Nausėda a spus că „crede cu tărie” că Germania va furniza Ucrainei, care se luptă cu invazia rusă, tancuri Leopard.

“Nu ne permitem luxul unor astfel de întârzieri. Trebuie să acționăm rapid”, a spus el, adăugând că livrările de tancuri ar fi o parte strategică a următoarei etape a conflictului.

Secretarul german al Apărării Christine Lambrecht a demisionat luni, iar Berlinul a declarat marți că o decizie privind tancurile va fi primul punct de pe ordinea de zi a succesorului ei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Sholz #Tancuri #arme #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.