Salutări din Estul sălbatic! Companii din Moldova, asociate cu temuta grupare de hackeri din Rusia

Fost asociat cu un devalizator de bănci și fonduri de pensii, un rus a investit în România în proiecte rezidențiale și o cramă de vinuri, potrivit unei investigații publicată de ziare.com

Bănci și fonduri de pensii

Sergey Magidov a fost, în anii ’90, director în banca rusească Globex, deținută de oligarhul Anatoly Motylev. În urma crizei financiare de la începutul anilor 2000, banca a intrat în incapacitate de plată. De fapt, au existat suspiciuni că banca fusese devalizată de Motylev și angajații săi apropiați, dar frauda a fost mușamalizată.

Cu toate acestea, în 2009, statul a preluat banca prin fondul de investiții de stat VEB injectând în ea 80 de miliarde de ruble (în jur de 5 miliarde de dolari) în încercarea de a o salva. Câțiva ani mai târziu, Globex a fost închisă definitiv.

La sfîrșitul aceluiași an 2009, câțiva foști angajați de la Globex Bank (printre care și Sergey Magidov) au cumpărat, pentru fostul lor patron Motylev, RBC Bank. La scurt timp, noua achiziție a fost redenumită AMB, adică inițialele lui Anatoly Motylev și Bank.

Apoi, Motylev preia încă trei bănci: Tula Industrialist, M-Bank și Rossiyskiy Kredit Bank. Motylev figura ca acționar doar la ultima bancă, restul fiind deținute prin interpuși. În total patru bănci.

Între 2013 și 2014, Motylev continuă investițiile financiare și câștigă controlul, direct sau prin interpuși (inclusiv prin Magidov), asupra a șapte fonduri private de pensii rusești (cel mai mare fiind Sberfond RESO) construind o adevărată piramidă financiară. Șapte fonduri de pensii care dețineau economiile a peste un milion de ruși, în valoare de 60 de miliarde de ruble.

Fondurile de pensii au fost pentru Motylev nimic mai mult decât un mijloc de a-și finanța băncile cu banii oamenilor.

În 2015, statul rus retrage licențele băncilor după ce descoperă o serie de fraude și de deturnări de fonduri. În același an, statul retrage autorizațiile și pentru cele șapte fonduri de pensie care nici măcar nu fuseseră acceptate în fodul de garantare.

În cele din urmă, Motylev, stabilit între timp la Londra, a fost acuzat de delapidarea a 126 miliarde de ruble și pus pe lista urmăriților internațional.

Continuarea investigației poate fi citită aici.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#haker #grupare #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.