Schimbare la Banca Mondială! Un economist german preia portofoliul pentru Moldova

02 Iul. 2025, 12:23
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  Ursu Victor
02 Iul. 2025, 12:23 // Bănci şi Finanţe //  Ursu Victor

Grupul Banca Mondială l-a numit pe economistul german Ulrich Schmitt în funcția de manager de țară pentru Republica Moldova, începând cu 1 iulie 2025. El o succede pe Inguna Dobraja, care a condus portofoliul instituției la Chișinău din iulie 2021.

„Sunt onorat să reprezint Grupul Banca Mondială în Moldova, unde voi lucra activ cu sectoarele public și privat pentru a găsi soluții de creare a locurilor de muncă, îmbunătățire a capitalului uman și creștere a competitivității”, a declarat Schmitt, subliniind că statutul de țară candidată la UE și agenda de reforme oferă Moldovei „o mare oportunitate de creștere durabilă pe termen lung”, în pofida crizelor generate de războiul din Ucraina.

Conform Cadrului de Parteneriat cu Țara, Banca Mondială își concentrează sprijinul pe trei direcții: climat investițional și locuri de muncă, dezvoltarea capitalului uman și investiții ecologice — în special în infrastructură și agricultură. În paralel, instituția acordă asistență pentru digitalizarea și consolidarea capacităților din sectorul public și privat, în vederea alinierii la standardele europene.

Ulrich Schmitt a fost anterior manager de operațiuni al Băncii Mondiale pentru Myanmar și Thailanda, cu sediul la Bangkok, și deține peste 20 de ani de experiență în cadrul instituției, inclusiv roluri în Europa și Asia Centrală, Sri Lanka, Maldive și China. Schmitt este doctor în managementul resurselor naturale al Universității Tehnice din München.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.