Republica Moldova, în top 15 cele mai opresive regimuri fiscale din lume

Republica Moldova a intrat în topul celor mai împovărătoare regimuri fiscale din lume, ocupând locul 11 în Tax Hell Index 2024, clasament elaborat de Fundația 1841 pe baza datelor FMI și ale Băncii Mondiale. Indexul combină nivelul poverii fiscale cu indicatori privind calitatea guvernării și statul de drept, pentru a identifica jurisdicțiile în care contribuabilii sunt dezavantajați atât de taxe, cât și de instituții publice ineficiente, scrie the1841foundation.com.

Rusia și Venezuela împart primul loc în categoria „Tax Hell”, considerate cele mai nefavorabile state pentru contribuabili. Republica Moldova urmează în zona „iadului fiscal”, cu un scor de 8,8 și locul 11 din 82 de economii analizate. Clasarea o plasează lângă țări cu reputație fiscală negativă precum Belarus, Argentina sau Brazilia.

La polul opus, zece țări — în frunte cu Irlanda — sunt etichetate „paradisuri fiscale”, cu presiune redusă asupra contribuabililor și instituții performante.

Potrivit metodologiei, scorul Moldovei este tras în jos de: povara fiscală ridicată raportată la dimensiunea economiei, predictibilitate redusă în politicile fiscale și modificări frecvente ale Codului fiscal, instituții publice slabe, corupție percepută și birocrație care frânează conformarea voluntară și protecție modestă a proprietății private și dificultăți în justiția comercială, factori ce descurajează investițiile.

Tax Hell Index este publicat anual din 2022; scorurile din ediția 2024 se bazează pe date raportate pentru anul 2023. Fundația 1841 anunță că următorul raport va introduce și capitole despre digitalizarea administrațiilor fiscale și impactul reformelor post-pandemie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#iad #regim #Fisc

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.