Șefa Consiliului de Administrație al Moldelectrica, în cărți pentru funcția de ministru al Energiei al României

Corina Popescu, fost secretar de stat în Ministerul Energiei din România și una dintre cele mai cunoscute figuri din sectorul energetic, a intrat pe lista scurtă pentru funcția de ministru al Energiei în viitorul cabinet condus de Eugen Tomac, potrivit unor surse apropiate situației.

Până recent, principalul nume vehiculat pentru preluarea portofoliului Energiei era Dan Drăgan, însă surse din mediul politic și energetic susțin că și Corina Popescu este luată în calcul pentru această funcție.

Potrivit informațiilor obținute de surse apropiate negocierilor, Corina Popescu a avut joi o discuție cu Eugen Tomac, în cadrul căreia i-a fost propusă preluarea Ministerului Energiei. Aceasta nu ar fi oferit însă un răspuns imediat, solicitând o perioadă de reflecție înainte de a decide dacă acceptă oferta.

Corina Popescu are o experiență vastă în domeniul energetic. Ea a ocupat funcția de secretar de stat în Ministerul Energiei, a condus companiile energetice Electrica și Transelectrica și este în prezent președinte al Consiliului de Administrație al Moldelectrica. Totodată, aceasta deține funcția de vicepreședinte al grupului românesc ENEVO.

Sursele citate susțin că premierul desemnat nu s-ar fi oprit la doar două nume. Eugen Tomac ar analiza mai mulți candidați pentru portofoliul Energiei, urmând să poarte discuții atât cu partidele politice, cât și cu actorii relevanți din sector. În funcție de gradul de acceptare politică și profesională, acesta ar urma să decidă titularul final al ministerului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#popescu #consiliu #Moldelectrica

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.