Un student s-a îmbogățit datorită selfie-urilor. Vinde pozele cu mii de dolari

21 Feb. 2022, 15:51
 // Categoria: Au Bani // Autor:  MD Bani
21 Feb. 2022, 15:51 // Au Bani //  MD Bani

Un student din Indonezia s-a îmbogățit după ce a transformat o colecție de selfie-uri în jetoane nefungibile (NFT) din amuzament. Acum câștigă mii de dolari cu o singură poză.

Sultan Gustaf Al Ghozali, student la Informatică, și-a făcut aproape 1.000 de selfie-uri stând în fața computerului, pe o perioadă de patru ani, înainte de a le transforma în NFT – articole digitale unice care sunt cumpărate, vândute și stocate pe un blockchain, potrivit The Independent.

Inițial, tânărul de 22 de ani și-a vândut pozele cu 3 dolari fiecare, însă, ulterior, valoarea lor a ajuns la 10.000 de dolari, fiecare, după ce a atras atenția unor investitori în criptomonede.

„Îmi încarc fotografiile ca NFT, lol”, a scris el pe Twitter pe 10 ianuarie. A doua zi, Sultan a revenit pe platformă, spunând că „nu îi vine să creadă că oamenii chiar i-au cumpărat NFT-urile”. Într-o singură zi a reușit să vândă 35 de poze. Ulterior, în acea zi, a vândut 200 de selfie-uri. „Mă gândeam că ar putea fi amuzant dacă fața mea ar ajunge la vreun colecționar”, a declarat Ghozali pentru AFP. „Nu m-am gândit niciodată că cineva ar dori să cumpere selfie-urile, motiv pentru care am stabilit prețul inițial la 3 dolari”.

Acum, selfie-urile sale se vând cu 12.500 de dolari, fiecare, iar întreaga colecție, numită Ghozali Everyday, este evaluată la peste un milion de dolari.

 

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.