20 de ani de la extinderea UE spre Est! Moldova în anticameră. Cum au crescut economiile fostelor state comuniste

Marele val de extindere din 2004

Pe 1 mai 2004, zece țări, dintre care opt din Europa de Est (Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia), au aderat la Uniunea Europeană. Acesta a fost considerat cel mai mare val de extindere din istoria UE, crescând numărul statelor membre de la 15 la 25 și populația cu 75 de milioane de locuitori.

Bulgaria și România, deși au fost incluse în același val, au întâmpinat dificultăți și au aderat ulterior, fiind totuși considerate parte a valului cinci de extindere. Promisiunea implicită a aderării era convergența economică, iar perspectivele din prezent sugerează că aceste așteptări au fost îndeplinite în mare măsură.

Succese economice notabile

Aproape două decenii mai târziu, țările care au aderat în 2004 au înregistrat progrese notabile. Estonia, Lituania și Slovenia au depășit PIB-ul per capita al Spaniei în 2022, iar Polonia a întrecut Portugalia. Toate aceste țări se pot mândri cu un PIB per capita mai mare decât al Greciei.

Un exemplu elocvent este Polonia, care a înregistrat o creștere semnificativă. Potrivit unui raport al Polish Economic Institute din 2023, PIB-ul per capita al Poloniei este cu aproximativ 31% mai mare datorită aderării la UE. Exporturile către celelalte state membre ale UE au devenit un motor important pentru creșterea economică, iar în 2021, Polonia a exportat bunuri de 216 miliarde de euro, reprezentând 75% din totalul exporturilor.

Provocările din prezent și perspectivele viitoare

Cu toate acestea, regiunea se confruntă cu provocări persistente, cum ar fi decalajul urban-rural și necesitatea unei schimbări structurale în economie. Raportul Vienna Institute for International Economic Studies (WIIW) avertizează că modelele economice existente, concentrate pe mână de lucru ieftină, ating limitele în condițiile transformărilor majore precum decarbonizarea și digitalizarea.

WIIW recomandă o abordare strategică pentru atragerea de sectoare cu valoare adăugată înaltă și stimularea transferului de cunoștințe de la corporațiile străine către companiile interne. O tranziție socială amortizată este necesară pentru a susține schimbarea structurală.

Promovarea beneficiilor UE și ale aderării

În contextul ascensiunii partidelor eurosceptice în Europa de Est, este subliniată necesitatea popularizării avantajelor clare ale aderării la UE. Cu toate că euroscepticismul este prezent în discursurile politice, puțini contestă cu adevărat apartenența la UE.

UE rămâne un garant al prosperității într-o lume nesigură, iar aderarea Ucrainei și Moldovei în decembrie 2023 confirmă atracția persistentă a blocului european. În perspectivă, se estimează că UE va deveni și mai extinsă, consolidându-și rolul în garantarea stabilității și dezvoltării în regiune.

Concluzii și perspective viitoare

Deși Europa de Est sărbătorește două decenii de la aderarea la UE, discuțiile despre provocări și perspective viitoare se intensifică. În pofida retoricii eurosceptice, majoritatea cetățenilor din regiune își doresc menținerea statelor lor în UE. Cu o abordare strategică și o comunicare eficientă a beneficiilor UE, regiunea poate continua să construiască pe succesul aderării și să își consolideze rolul în cadrul unei Uniuni Europene tot mai extinse.

Ucraina și Moldova se alătură acum țărilor din Balcanii Occidentali în anticamera UE. În 2034, când vom marca trecerea a încă 10 ani de la extinderea istorică din 2004 ne vom regăsi aproape sigur trăind într-o UE chiar și mai largă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.