Moldova plătește dublu, Uzbekistanul de 10 ori mai mult. Rusia? Dă lecții și 80.000 de ruble

Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei, guvernele statelor din Comunitatea Statelor Independente (CSI) au anunțat plăți unice pentru veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial. Potrivit unei analize realizate de The Moscow Times, Rusia oferă una dintre cele mai mici compensații – doar 80.000 de ruble (circa 820 de euro), de 10,5 ori mai puțin decât Uzbekistanul sau Kazahstanul.

Veteranii din Republica Moldova vor primi 30.000 de lei, echivalentul a aproximativ 140.700 de ruble, de două ori mai mult decât suma alocată de autoritățile ruse, în condițiile în care în țară mai trăiesc doar 25 de veterani.

Topul plăților în CSI:
Kârgâzstan: 936.000 ruble
Uzbekistan: 846.000 ruble (~10.000 USD)
Kazahstan: 841.600 ruble (~5 milioane tenge)
Tadjikistan: 197.000 ruble
Moldova: 140.700 ruble
Belarus: 135.000 ruble
Azerbaidjan: 120.000 ruble
Rusia: 80.000 ruble
Armenia / Ucraina: 0 ruble (nu se acordă plăți cu ocazia zilei de 9 mai)

În Rusia trăiesc încă aproximativ 7.000 de veterani. Pe lângă plata unică din partea guvernului federal, 71 de regiuni au aprobat compensații suplimentare, variind de la 10.000 la 2 milioane de ruble.

Republica Saha (Iakuția): 2 milioane ruble / veteran (doar 9 veterani în viață)
Briańsk, Kaluga și Samara: 1 milion ruble
Daghestan: 500.000 ruble
Crimeea: 400.000 ruble

În contrast, Samara oferă 2 milioane de ruble contractanților care merg la război în Ucraina, dublu față de veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial.

În unele regiuni rusești, în loc de bani, veteranii vor primi pachete cadou, inclusiv ceainice, plăpumi, pături, produse alimentare, cum ar fi conserve de pește, salam și dulciuri, notează publicația Verstka.

Potrivit unui acord semnat în 1994 de 12 foste republici sovietice, aceste state s-au angajat să acorde anual ajutoare materiale veteranilor și să le recunoască reciproc statutul și beneficiile. Totuși, Ucraina a ieșit oficial din acest acord în 2024, iar Armenia nu oferă plăți speciale de 9 mai, ci doar o majorare lunară a pensiei veteranilor.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ajutor #9 mai #Moldova #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La 23 iunie 1990, Republica Moldova își proclama suveranitatea – un gest politic care a deschis drumul spre independență, dar și către o tranziție lungă, adesea dureroasă. Astăzi, la 35 de ani distanță, economistul Veaceslav Ioniță aduce în prim-plan nu doar simbolismul momentului, ci și transformările economice profunde care au redefinit țara.

Potrivit analizei sale, Moldova nu mai este doar o țară care „aspiră”, ci una care începe să construiască – lent, dar cu direcție. În 1995, exporturile de servicii abia atingeau 100 de milioane de dolari. În 2025, acestea vor depăși 3 miliarde, cu o balanță comercială pozitivă de peste 1 miliard de dolari anual, constantă din 2011 încoace.

Avuția netă a populației – adică totalul bunurilor deținute de cetățeni, de la locuințe la terenuri și economii – a crescut de la 2 miliarde USD în 1991, la peste 86 de miliarde în 2025. În medie, un locuitor are astăzi 25.000 USD, față de doar 600 USD la începutul anilor ’90.

Agricultura, odată principalul angajator al țării, s-a modernizat radical. Dacă în anul 2000 aproape 770.000 de moldoveni lucrau în agricultură, astăzi mai sunt activi doar 140.000. Cu toate acestea, producția agricolă globală a crescut cu 50%, iar productivitatea pe cap de angajat s-a mărit de opt ori.

Un alt salt remarcabil este înregistrat în nivelul salariilor. În anul 2000, salariul mediu era de doar 35 euro pe lună – de 35 de ori mai mic decât în zona euro. În 2025, acesta va atinge 840 euro/lună, iar decalajul față de UE s-a redus la 3,5 ori.

Dar, dincolo de statistici, Ioniță subliniază o schimbare de fond: libertatea de mișcare și accesul la lumea liberă. Cetățenii Moldovei pot astăzi călători fără vize, pot studia, munci sau reveni acasă fără să mai plătească taxe umilitoare sau să stea la cozi. Iar poate cel mai important: pot avea opinii, pot vota și pot alege.

„Libertatea nu înseamnă doar independență declarată, ci și oportunitatea reală de a merge, a lucra, a trăi și a te întoarce. Asta înseamnă progres”, conchide economistul.

După 35 de ani de construcție democratică și economică, Moldova rămâne o țară în tranziție – dar nu una în derivă.