Fosta soție a lui Jeff Bezos a donat 2,7 miliarde de dolari

16 Iun. 2021, 09:17
 // Categoria: Au Bani // Autor:  MD Bani
16 Iun. 2021, 09:17 // Au Bani //  MD Bani

Miliardara MacKenzie Scott, fosta soție a lui Jeff Bezos, a donat 2,7 miliarde de dolari la mai multe organizații caritabile. Averea ei este de aproximativ 60 de miliarde de dolari și a fost obținută după divorțul de Bezos, aceasta și-a luat angajamentul de a dona o mare parte din bani, scrie BBC.

Într-o postare pe blogul personal, Scott spune că și-a dorit să trimită anii celor „care au fost subfinanțați și uitați de-a lungul timpului”. Ea spune că a ales 286 de organizații caritabile care se ocupă de lupta împotriva inegalităților rasiale și cu susținerea artelor și educației.

Mackenzie Scott este une dintre cele mai bogate femei din lume. Ea a obținut o mare parte a averii sale după divorțul cu Jeff Bezos, în prezent cel mai bogat om al planetei. În urma divorțului, Scott a obținut 4% din acțiunile Amazon.

La sfârșitul anului trecut, Scott a mai donat patru miliarde de dolari. În ciuda acestor donații imense, Scott rămâne totuși a 22-a cea mai bogată persoană din lume, cu 59,5 miliarde de dolari.

În cea mai recentă postare pe blog, Scott a spus că își va redistribui averea și că lucrează cu o echipă de cercetători și cu noul ei soț, un profesor de științe, Dan Jewett, pentru a alege organizațiile caritabile către care să doneze banii.

„În acest efort, suntem mânați de credința că este bine ca bogăția să nu fie concentrată într-un număr mic de mâini”, a spus Scott.

În 2019 ea s-a alăturat „Giving Pledge”, un angajament al celor mai bogați oameni ai lumii care își doresc să dea înapoi comunității parte din averile lor. Inițiativa a fost pornită de Bill și Melinda Gates și Warren Buffet în 2010. Printre semnatarii este și creatorul Star Wars, George Lucas. Bezos nu s-a alăturat acestui angajament.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.