În 1925, a doua cea mai bogată persoană din lume era o fetiță de doar 12 ani. Cum a căpătat averea

Într-o seară, când Doris Duke avea 10 ani, tatăl ei James „Buck” Buchanan Duke a făcut o precizicere tulburătoare. Tatăl i-a spus direct fetiței sale că nimeni nu o va iubi cu adevărat. Indiferent ce a făcut sau unde s-a mutat, oamenii o vor iubi pe Doris doar pentru banii ei.

„Buck” Duke a fost fondatorul Companiei Americane de Tutun. La doi ani după ce a pronunțat acea oribilă pentru fiica sa, Buck a murit. A murit la 10 octombrie 1925 la vârsta de 68 de ani. Doris avea 12 ani. Mai avea o lună până va împlini vârsta de 13 ani.

La moartea lui Buck, Doris a moștenit un fond fiduciar de 100 de milioane de dolari. Această moștenire a făcut-o instantaneu pe Doris a doua persoană cu cea mai bogată lume. Avea 12 ani. Singura persoană de pe planetă cu o avere mai mare era John D. Rockefeller. Avea 86 de ani.

Mass-media i-a dat în curând lui Dorris o poreclă care i-a rămas pe viață:

„Cea mai bogată fată din lume”

Moștenirea ei nu s-a oprit cu cei 100 de milioane de dolari. În 1962, Doris a moștenit încă 250 de milioane de dolari după moartea mamei sale Nanaline. În total, Doris a valorat echivalentul a 3 miliarde de dolari înainte de 40 de ani.

Cu toate că era urmărită peste tot de reporteri și pretendenți, „cea mai bogată fată din lume” a reușit totuși să ducă o viață vibrantă, sălbatică. În bine sau în rău, Doris și-a petrecut o viață încercând să infirme predicția tatălui ei despre dragoste și bani.

Căsătoriile și afacerile

Doris s-a căsătorit de două ori. În 1935, s-a căsătorit cu un alpinist social care a săpat aur, pe nume James Cromwell. Cromwell va folosi curând banii soției sale pentru a finanța o cursă nereușită pentru Senatul SUA.

În timp ce erau căsătoriți, Doris a rămas însărcinată. Ea le-a mărturisit în secret prietenilor că Cromwell nu era tatăl. Copilul a fost de fapt produsul unei aventuri pe care a avut-o în timpul unei călătorii cu trenul. „Nu mai era nimic de făcut”, i-a spus ea unui prieten. O fiică, Arden, s-a născut prematur și a trăit doar 24 de ore. Doris și James Cromwell au divorțat în 1943.

În 1945, în timp ce vizita Roma, Doris i-a mărturisit unui prieten:

„Toți acei bani sunt uneori o problemă. Se întâmplă de fiecare dată. După ce am ieșit de câteva ori cu un bărbat, el începe să-mi spună cât de mult mă iubește. Dar de unde să știu dacă chiar vrea să spună asta? pot fi vreodată sigură? „

S-a căsătorit din nou în 1947 cu un diplomat din Republica Dominicană pe nume Porfirio Rubirosa. A existat un mic obstacol înainte de a se căsători. Porfirio era deja căsătorit. Potrivit surselor, Doris era atât de îndrăgostită, încât i-a oferit soției lui Porfirio 1 milion de dolari pentru a divorța de el repede. Oferta a fost acceptată. Asta ar fi fost ca și când i s-ar oferi 12 milioane de dolari astăzi.

Din păcate, chiar și după o mită de 1 milion de dolari, această căsătorie a durat doar un an.

Doris nu s-a mai căsătorit niciodată după ce a doua căsătorie a eșuat. Nu a avut niciodată copii. Dar ea a avut relații personale profunde, cu doi oameni, care ar schimba cursul vieții lor:

Chandi Heffner

În 1984, Doris a întâlnit o femeie pe nume Chandi Heffner în Hawaii. Cele două femei au dezvoltat o legătură profundă aproape instantaneu.

Din anumite motive, Doris a ajuns să creadă că Chandi a fost reîncarnarea fiicei sale Arden. Cele două femei au călătorit împreună prin lume bucurându-se de bogăția lui Doris. Au petrecut timp în Rusia, au mers în România pentru tratamentul „fântâna tineretului”, au cumpărat un Boeing 737 de 25 de milioane de dolari și au adoptat două cămile după ce Doris a aflat că sunt o specie pe cale de dispariție. Chandi a condus personalul lui Doris și a consiliat-o în probleme financiare. Au fost nedespărțit și au călătorit între imensa fermă din Doris din New Jersey, proprietatea ei din Newport, Rhode Island și „Shangri-La”, proprietatea sa palatială din Oahu, Hawaii.

Dar ceva s-a schimbat și Doris a eliminat-o pe Chandi din viața și testamentul ei în 1991.

Bernard Lafferty

În mod ironic, Chandi a fost cea care a adus în viața lor cealaltă relație semnificativă din anii de vârstă a lui Doris, când l-a recomandat pe Bernard Lafferty ca majordom. Bernard lucrase anterior pentru sora lui Chandi, Charlene, care se căsătorise recent cu miliardarul Nelson Peltz. Bernard era irlandez și orfan care a emigrat în SUA când avea 35 de ani. Doris l-a angajat ca majordom în 1987. El s-a îndrăgit de Doris și a devenit cel mai apropiat confident și însoțitor constant al ei.

Doris Duke a murit la 28 octombrie 1993, la vârsta de 80 de ani. La moartea sa, Bernard a fost pus la conducerea proprietății.

La momentul morții sale, Doris avea o valoare netă totală de 5,3 miliarde de dolari. Aceasta a inclus numerarul și investițiile ei, casele din New Jersey, Hawaii, Rhode Island și Beverly Hills, bijuteriile și colecția sa de artă, care pe lângă participațiile sale din Asia de Sud-Est și Islamică, au inclus lucrări de Picasso, Monet, Van Gogh, și Rembrandt. Avea o colecție de vinuri rare – peste 2.000 de sticle evaluate la peste 5 milioane de dolari.

Conform termenilor testamentului ei, marea majoritate a averii lui Doris a mers la caritate. Astăzi, Fundația de caritate Doris Duke controlează active în valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari. Fundația a dat deja 1,84 miliarde de dolari în cei aproximativ 30 de ani de existență.

Lui Chandi i-au rămas 0 dolari

Chandi a dat în judecată moșia susținând că i se datorează o sumă mare de bani ca fiică legală a lui Doris. În mod uimitor, un juriu a fost de acord. Chandi a primit 65 de milioane de dolari în 1995. Astăzi, Chandi trăiește pe o fermă pe care Doris a cumpărat-o în Hawaii. Bernard a murit în 1996 în urma unui atac de cord în somn, în casa sa Bel-Air, de 2,1 milioane de dolari.

#cea mai bogata #milioane de dolari #avere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Extinderea pe piața din România nu este un pas de imagine, ci rezultatul unui proces construit în timp, cu decizii asumate și investiții consistente. Fondatorul INAMSTRO, Vitalie Verejan, vorbește într-un interviu pentru The List despre cum o companie din Republica Moldova ajunge să se poziționeze într-o piață mai mare și mai competitivă, unde nu contează prezența, ci capacitatea de a livra constant proiecte relevante.

Pe lângă Republica Moldova, compania INAMSTRO dezvoltă astăzi proiecte în mai multe orașe din România, după ce a intrat inițial pe piața din Iași și a continuat cu Brașov și București. Parcurs, care potrivit fondatorului Vitalie Verejan, nu a fost construit pe un plan rigid, ci pe decizii adaptate la context.

„Extinderea nu a pornit de la o strategie fixă, stabilită din start, ci mai degrabă dintr-o adaptare continuă la oportunitățile care au apărut pe parcurs. Am urmărit atent piața, am analizat fiecare context și am ales să intrăm acolo unde am simțit că putem aduce valoare reală”, afirmă Vitalie Verejan.

Investițiile companiei INAMSTRO în România au ajuns la aproximativ 20 de milioane de euro, un nivel care reflectă atât angajamentul pe termen lung, cât și încrederea în potențialul pieței. În același timp, antreprenorul recunoaște că intrarea pe această piață vine cu provocări reale, mai ales pentru un jucător care trebuie să își reconstruiască poziția de la zero.

„Un business nu se transferă pur și simplu, dar se construiește din nou. Nu ai în spate decât experiența, restul le iei de la zero”, explică acesta, descriind o piață matură, competitivă și cu așteptări ridicate din partea clienților.

Modelul de dezvoltare al companiei se bazează în mare parte pe capital propriu, în contextul în care accesul la finanțare bancară pentru proiecte imobiliare este limitat. Ritmul lucrărilor depinde și de vânzări, iar acest echilibru oferă stabilitate proiectelor.

„Capitalul propriu susține etapele inițiale și oferă stabilitate, iar vânzările asigură continuitatea și un ritm constant al lucrărilor”, punctează fondatorul INAMSTRO.

Diferența pe care compania încearcă să o aducă pe piață ține de modul în care sunt gândite proiectele, de la concept până la execuție. Accentul cade pe arhitectură, pe calitatea materialelor și pe experiența locuirii, nu doar pe viteza de vânzare.

„Nu pornim de la ideea de „ce se vinde mai repede”, ci de la „ce merită construit””, spune Vitalie Verejan, subliniind că această abordare se vede în proiectele dezvoltate în București, inclusiv în concepte care integrează arhitectura cu elemente artistice și funcționale.

Pe partea de cerere, fondatorul companiei spune că observă o schimbare importantă în comportamentul clienților din România, unde tot mai mulți cumpărători aleg locuințele pentru uz propriu, pe termen lung.

„Vedem însă tot mai clar o tendință: mulți cumpără pentru a locui, pentru ei și pentru generațiile următoare. Pentru noi, acesta este un semnal important, care ne arată că produsul răspunde unor nevoi reale, nu doar unui interes de moment”, afirmă antreprenorul.

Experiența pe această piață a inclus și situații complicate, inclusiv în relația cu administrația locală, însă acestea sunt privite de Vitalie Verejan drept etape necesare în procesul de dezvoltare.

„Nu ne oprim atunci când lucrurile nu merg conform planului, ci căutăm soluții și ne ajustăm direcția”, spune Verejan, accentuând importanța adaptării într-un mediu care funcționează după reguli diferite.

Pentru următorii ani, strategia companiei nu vizează o creștere accelerată, ci o consolidare atentă a poziției pe piața din România, prin proiecte care își păstrează valoarea în timp și prin parteneriate stabile.

„Nu urmărim o expansiune rapidă, ci una stabilă, în care fiecare proiect livrat devine un argument pentru următorul”, concluzionează fondatorul INAMSTRO, descriind un model de dezvoltare care mizează pe consistență și rezultate pe termen lung.

INAMSTRO este o companie de dezvoltare imobiliară din Republica Moldova, cu o activitate de peste 20 de ani, construită prin proiecte care au mizat pe calitate și poziționare pe termen lung. Extinderea în România a început în 2019, odată cu lansarea primelor proiecte în Iași, un pas făcut după consolidarea experienței pe piața din Chișinău.

Ulterior, compania și-a continuat dezvoltarea în Brașov și București, unde derulează proiecte rezidențiale și își consolidează treptat prezența într-o piață mai competitivă și mai matură.