Belgradul a eșuat în negocierile cu SUA: principala rafinărie din Serbia, în prag de oprire

02 Dec. 2025, 15:15
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
02 Dec. 2025, 15:15 // Actual //  Grîu Tatiana

Principala rafinărie din Serbia, de la Pancevo, deținută de gigantul rus Gazprom Neft, se va închide acum, pe 2 decembrie, urmând a fi declanșată o adevărată apocalipsă, dacă Statele Unite nu vor acorda o amânare a sancțiunilor impuse Naftna Industrija Srbije (NIS). Președintele Aleksandar Vučić a anunțat, în acest context, o ședință cu echipele responsabile de securitatea și stabilitatea energetică a țării, scrie presa sârbă.

„Nu am nicio noutate, și nici nu cred că va exista. O perioadă grea este în fața noastră, dar ne-am pregătit. Mâine, la 10:30, avem o întâlnire importantă și trebuie să stabilim toate măsurile până atunci, iar apoi vă vom informa ce facem”, a declarat Vučić.

Liderul de la Belgrad a confirmat că NIS nu a primit o decizie pozitivă din partea Washingtonului, iar oprirea instalațiilor rafinăriei devine inevitabilă. Totodată, el a dezvăluit că Banca Națională a Serbiei va suspenda tranzacțiile financiare cu NIS până la sfârșitul săptămânii pentru a evita riscul ca întregul sistem bancar să intre sub sancțiuni americane. Înainte de blocarea operațiunilor, instituția va permite companiei să achite salariile angajaților.

Vučić a afirmat că Serbia dispune de suficiente stocuri de carburanți pentru acoperirea consumului până la sfârșitul lunii ianuarie, însă a avertizat că închiderea benzinăriilor NIS, iar din 13 decembrie și a celor operate de Lukoil, ar putea genera presiune suplimentară asupra celorlalte rețele de alimentare.

În context, președintele a menționat că Belgradul caută alternative pentru importul de petrol și gaze, în eventualitatea în care acordurile existente cu Rusia nu vor putea fi prelungite.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

30 Sept. 2026, 17:07
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
30 Sept. 2026, 17:07 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.