UE îi închide robinetul lui Putin: gazul rusesc va dispărea din Europa până în 2027

Consiliul European a anunţat miercuri că a ajuns la un acord cu Parlamentul European pentru eliminarea treptată a importurilor de gaze naturale din Rusia până în 2027, ca parte a eforturilor de a pune capăt dependenţei de energia rusă, scrie news.ro.

Acordul va include o interdicţie treptată şi obligatorie din punct de vedere legal în ceea ce priveşte importurile din Rusia de gaze naturale lichefiate (GNL) şi de gaze naturale prin conducte, cu o interdicţie totală începând cu sfârşitul anului 2026 şi, respectiv, toamna anului 2027.

În octombrie, 12% din importurile de gaze naturale ale UE erau din Rusia, în scădere faţă de cele 45 de procente înainte de invadarea Ucrainei în 2022. Ungaria, Franţa şi Belgia sunt printre ţările care încă primesc gaze naturale din Rusia, menţionează Reuters.

Acordul la care s-a ajuns este un compromis între Parlamentul European, care dorea o interdicţie mai rapidă, şi statele membre, care voiau să acorde mai mult timp, notează AFP.

În ceea ce priveşte conductele de gaze, interdicţia contractelor pe termen lung, cele mai sensibile deoarece uneori au o durată de zeci de ani, va intra în vigoare la 30 septembrie 2027, cu condiţia ca stocurile să fie suficiente, şi se va aplica cel târziu de la 1 noiembrie 2027.

În ceea ce priveşte gazul natural lichefiat (GNL), interdicţia privind contractele pe termen lung se va aplica începând cu 1 ianuarie 2027, în conformitate cu anunţurile preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, referitoare la sancţionarea Rusiei. Pentru contractele pe termen scurt, interdicţia se va aplica începând cu 25 aprilie 2026 pentru gazul natural lichefiat şi cu 17 iunie 2026 pentru gazul transportat prin conducte.

Acest calendar va trebui să fie aprobat pentru ultima dată de statele membre şi de Parlament, dar acest acord la care s-a ajuns marţi seara târziu deschide calea către un vot fără suspans.

Companiile europene vor putea invoca un caz de „forţă majoră” pentru a justifica legal aceste încălcări contractuale, menţionând interdicţia de import decisă de UE.

Ponderea gazului rusesc în importurile de gaz ale Uniunii Europene a scăzut de la 45% în 2021 la 19% în 2024. Dar, deşi UE s-a străduit să-şi reducă aprovizionarea prin conducte de gaz, ea s-a orientat parţial către gazul natural lichefiat (GNL), transportat cu nave, descărcat în porturi, regazeificat şi apoi injectat în reţeaua europeană.

În urma Statelor Unite (45%), Rusia ocupă un loc central, cu 20% din importurile de GNL ale UE în 2024, adică 20 de miliarde de metri cubi din cele aproximativ 100 de miliarde importate.

#embargo #gaz #UE #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.