Criza forței de muncă se adâncește! Doar 4 din 10 moldoveni au un job

Peste un milion de persoane din Republica Moldova sunt în afara pieței muncii, iar rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la aproape 23%, arată datele Biroului Național de Statistică pentru primul trimestru al anului 2026.

Potrivit cercetării „Ancheta forței de muncă”, populația activă a constituit 904,7 mii de persoane, dintre care 811,1 mii erau ocupate, iar 93,6 mii se aflau în șomaj. Rata șomajului la nivel național a fost de 10,4%.

Una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale raportului este situația tinerilor. În categoria de vârstă 15-24 de ani, rata șomajului a urcat la 22,8%, de peste două ori mai mare decât media națională.

În același timp, peste 1 milion de persoane (1.007.600) se află în afara forței de muncă. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt femei (59,5%), iar aproape 60% locuiesc în mediul rural.

Datele relevă și o diferență semnificativă între orașe și sate. Rata ocupării în mediul urban a fost de 50,1%, comparativ cu doar 36,3% în mediul rural. De asemenea, șomajul la sate a ajuns la 13,4%, aproape dublu față de cel din orașe, unde a constituit 7,6%.

Bărbații sunt mai afectați de șomaj decât femeile. Rata șomajului în rândul bărbaților a fost de 11,9%, comparativ cu 8,8% în cazul femeilor. Totodată, rata de ocupare a bărbaților a fost de 46,9%, față de 39,0% la femei.

Serviciile continuă să domine economia Republicii Moldova, concentrând 64,4% din totalul persoanelor ocupate. Agricultura angajează 13,4% din forța de muncă, industria – 13,2%, iar construcțiile – 9%.

Datele mai arată că salariații reprezintă 86,8% din totalul persoanelor ocupate, iar aproape nouă din zece angajați au contracte pe perioadă nedeterminată.

Vârsta medie a unei persoane ocupate în Republica Moldova este de 45 de ani, iar cea mai mare rată de ocupare se înregistrează în grupa de vârstă 45-54 de ani, unde două treimi dintre persoane au un loc de muncă.

În structura populației inactive, pensionarii dețin cea mai mare pondere, de 48,1%, urmați de elevi și studenți (18,4%) și persoanele care îngrijesc de familie (11,5%).

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#someri #angajati #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.