Companiile aeriene nu vor mai putea impune vouchere în locul compensațiilor bănești fără acordul scris al pasagerilor. Un proiect elaborat de Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale și Autoritatea Aeronautică Civilă prevede că pasagerii vor alege cum să primească despăgubirile și stabilește explicit dreptul la compensație pentru sosirea la destinație cu cel puțin trei ore întârziere.
Potrivit proiectului, compensațiile vor fi achitate, la alegerea pasagerului, în numerar, prin transfer bancar electronic, ordin de plată sau cec bancar. Voucherele, bonurile valorice, creditarea conturilor interne de utilizator și alte servicii alternative vor putea fi oferite numai cu acordul expres, prealabil și în scris al beneficiarului.
Operatorii aerieni nu vor putea aplica reguli interne care restrâng drepturile pasagerilor, iar clauzele care contravin regulamentului vor fi nule de drept.
Proiectul clarifică și condițiile de acordare a compensațiilor pentru zborurile întârziate. Va conta întârzierea înregistrată la destinația finală, raportată la ora programată de sosire. O întârziere de peste două ore la decolare nu va genera automat dreptul la despăgubiri dacă pasagerul ajunge la destinație cu mai puțin de trei ore întârziere.
Sumele prevăzute de regulament rămân neschimbate: 250 de euro pentru zborurile de până la 1 500 de kilometri inclusiv, 400 de euro pentru cele între 1 500 și 3 500 de kilometri și 600 de euro pentru distanțe mai mari. Acordarea compensațiilor rămâne supusă condițiilor și excepțiilor aplicabile, inclusiv celor privind împrejurările extraordinare.
Autorii susțin că modificările sunt necesare pentru eliminarea interpretărilor diferite ale regulilor actuale. În ultimul an, Autoritatea Aeronautică Civilă a primit șapte petiții prin care au fost solicitate compensații pentru întârzieri de peste două ore la plecare, dar mai mici de trei ore la sosire. Două decizii ale instituției au fost contestate în procedura prealabilă, iar una dintre cauze este examinată în instanță.
Ministerul precizează că proiectul nu introduce o categorie nouă de obligații pentru companiile aeriene, ci clarifică în legislația națională condițiile de compensare rezultate din practica europeană.
