China cumpără aur fără oprire de doi ani! Alte 26 de tone au intrat în rezerve, în plină cădere a prețurilor

China continuă să acumuleze cantități impresionante de aur, profitând de scăderea prețurilor pe piețele internaționale. Banca Populară a Chinei a achiziționat în octombrie încă 25,8 tone de aur, prelungind la 24 de luni consecutive seria cumpărărilor de metal prețios, potrivit datelor oficiale publicate sâmbătă, 7 noiembrie, și citate de Bloomberg.

În octombrie, rezervele de aur ale băncii centrale au crescut cu 830.000 de uncii, echivalentul a aproximativ 25,8 tone, ajungând la un total de 78,3 milioane de uncii. Astfel, Beijingul cumpără aur neîntrerupt din noiembrie 2024, în pofida fluctuațiilor puternice de pe piață.

Doar în primele zece luni ale anului 2026, China și-a majorat rezervele cu aproximativ 129 de tone de aur. Mai mult, potrivit World Gold Council, banca centrală chineză a fost cel mai mare cumpărător de aur în trimestrul al treilea dintre băncile centrale care și-au raportat achizițiile.

La nivel mondial, băncile centrale au cumpărat în perioada iulie–septembrie 321 de tone de aur, cel mai mare volum trimestrial înregistrat de la sfârșitul anului 2024. Achizițiile masive ale instituțiilor monetare reprezintă unul dintre principalii factori care susțin prețurile metalului prețios.

Strategia Beijingului vine într-un moment dificil pentru piața aurului. În octombrie, metalul prețios s-a depreciat cu aproape 7%, coborând sub pragul psihologic de 4.000 de dolari pentru o uncie. A fost cea mai puternică scădere înregistrată într-o lună octombrie de la criza financiară mondială din 2008.

Achizițiile băncii centrale influențează și comportamentul populației chineze. Numeroase gospodării au cumpărat aur la prețuri apropiate de 4.000 de dolari pe uncie, mizând pe faptul că cererea constantă din partea autorităților monetare va contribui la stabilizarea și, eventual, la relansarea cotațiilor.

Presiunile asupra aurului sunt alimentate de creșterea prețurilor la energie, accelerarea inflației și înăsprirea politicilor monetare. Dobânzile ridicate reduc atractivitatea metalului prețios, deoarece acesta nu generează venituri din dobânzi.

Cu toate acestea, China continuă să acumuleze aur, consolidând rolul metalului prețios în structura rezervelor sale internaționale.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.