România, dependentă în proporţie de 40% de gazul rusesc scump

Datele de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că pentru luna august importurile de gaze au acoperit 40% din necesarul intern de consum în contextul în care şi în iulie a fost înregistrat un procent similar.

Preţurile sunt însă în creştere accelerată. Astfel, dacă în iulie preţul gazului rusesc era de 169 de dolari pe mia de metri cubi, în septembrie, gazul importat a intrat în ţară cu un preţ de 325 de dolari pe mia de metri cubi, dublu faţă de perioada similară a anului trecut. Iar scumirile abia acum au început.

Dincolo de creşterea facturilor însă, un alt impact major va fi chiar în costul alimentelor din primăvara viitoare. Explicaţia este dată de faptul că pentru industria îngrăşămintelor, gazul este materie primă şi reprezintă 70% din costurile totale, scrie Ziarul Financiar.

Ca urmare a exploziei preţului la gaze, o treime din capacitatea europeană de producţie de îngrăşăminte s-a închis sau şi-a redus livrările, arată datele prezentate de portalul Politico.eu. Impactul pe zona de alimente se va resimţi abia în primăvara viitoare însă, în contextul în care fermierii folosesc îngrăşăminte mai ales primăvara, nu toamna.

Preţul alimentelor va creşte la anul sau poate chiar începând cu anul acesta. Efectele situaţiei din producţia de îngrăşăminte se vor vedea în realitate în 2022“, preciează experţii citaţi de Politico.eu.

#consum #gaz #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Mai mulți retaileri mari din Republica Moldova, în frunte cu milionarul Mircea Baciu (Bomba) și afaceriștii discreți Iurii Starodubov și Vitalie Moraru (Maximum), cer impunerea de taxe vamale și TVA la toate coletele comandate online din afara țării, invocând concurența neloială. Aceștia dar și alții au participat la Clubului Presei Economice. În realitate, această mișcare pare mai degrabă o tentativă disperată de a opri schimbarea inevitabilă a pieței, în care consumatorul are din ce în ce mai mult acces la produse mai ieftine, mai diverse și livrate direct la ușă. E cel puțin ironic să vezi rețele care domină mallurile din Chișinău și au showroomuri de sute de metri pătrați plângându-se de „inechitate” pentru că Temu sau AliExpress livrează un telefon sau o pereche de adidași cu 30% mai ieftin. Dacă aceste magazine tradiționale ar fi oferit prețuri și servicii competitive, clienții nu s-ar fi orientat în masă spre online.

Mai grav este faptul că marii retaileri cer statului să-și folosească pârghiile pentru a le proteja profiturile, sub pretextul apărării bugetului public și al mediului economic local. Ei omit, desigur, să menționeze propriile practici de optimizare fiscală, importurile mascate sau forța de muncă plătită parțial la negru. De cealaltă parte, milioane de moldoveni profită de deschiderea pieței globale și comandă online nu pentru că vor să ocolească sistemul, ci pentru că piața locală nu le oferă nici varietate, nici calitate, nici prețuri decente. În loc să investească în digitalizare, în magazine online sau în îmbunătățirea serviciilor, acești retaileri preferă să ceară guvernului să-i apere de concurență.

În UE, problema a fost rezolvată nu prin interzicerea coletelor, ci prin integrarea giganților internaționali în sistemul fiscal european – vânzătorii plătesc TVA la sursă, iar datele despre colete sunt transmise digital. Moldova ar putea urma același model, fără a penaliza consumatorii. Dar în Moldova, marii jucători cer impozitarea tuturor coletelor, indiferent de valoare, sperând că taxele le vor readuce clienții pierduți. Aceasta este esența luptei: nu pentru buget, ci pentru controlul unei piețe care, încet, dar sigur, scapă din mâinile granzilor. Dacă se va da curs acestor presiuni, vom asista nu la protejarea economiei locale, ci la protejarea privilegiilor unei elite economice care nu vrea să concureze, ci să controleze.