Polonezii ar putea cumpăra cea mai mare rafinărie din România care livrează carburanți și în Moldova

KMG International, compania care deţine grupul Rompetrol şi implicit rafinăria Petromidia, cea mai mare unitate de procesare a petrolului din România, spune că are discuţii cu potenţiali parteneri după ce au apărut mai multe informaţii privind o potenţială tranzacţie cu polonezii de la PKN Orlen sau cu Ştefan Vuza, antreprenorul din spatele Chimcomplex. Deocamdată însă, niciun demers nu se află într-o etapă definitivă.

Grupul KMG International N.V. (din care fac parte Rompetrol Rafinare şi Rompetrol Well Services) ia act de relatările recente din mass-media din Polonia şi România, privind interesul manifestat de Polski Koncern Naftowy Orlen SA (PKN Orlen) şi Chimcomplex (CHOB) faţă de businessul grupului KMG International. Ocazional, grupul KMG International se angajează în discuţii cu diferite părţi cu privire la unele potenţiale tranzacţii şi/sau cooperări, care vizează diferite oportunităţi de dezvoltare, în măsura în care o astfel de colaborare poate aduce valoare adăugată sau sinergie activităţilor KMG International“, au menţionat reprezentanţii KMG International, citați de Ziarul Financiar.

Săptămâna trecută, într-un document publicat la BVB şi semnat de antreprenorul Ştefan Vuza, preşedinte şi acţionar majoritar al Chimcomplex Borzeşti (CHOB), companie de 5,5 mld. lei, se arată că printre planurile CHOB pentru divizia de chimie şi de integrare petrochimică se numără inclusiv achiziţia Rompetrol Rafinare, „urmărindu-se formularea unei oferte în acest sens la începutul anului 2022.“

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova nu se află într-o criză generală de bani, iar accesul la finanțare nu reprezintă, în prezent, o problemă majoră, a declarat ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii de la Realitatea TV. Potrivit oficialului, țara se află într-o etapă de dezvoltare care presupune o schimbare de paradigmă în modul de finanțare a economiei.

Gavriliță a subliniat că relația cu Fondul Monetar Internațional nu este una tensionată și că nu există o lipsă de disponibilitate din partea FMI de a sprijini Republica Moldova. „Nu este vorba că FMI nu ar dori să ne împrumute, ci de faptul că, la acest moment, Republica Moldova se află într-o etapă în care există surse de finanțare”, a explicat ministrul.

Potrivit acestuia, provocările țin mai degrabă de costul finanțării, condiționalitățile aplicabile și de viteza cu care pot fi accesate resursele financiare din partea Uniunii Europene sau a altor instituții internaționale. „Nu suntem într-o criză de bani per total”, a punctat Gavrilița.

Ministrul Finanțelor a afirmat că Republica Moldova se consideră deja o țară cu venituri medii superioare, încadrată în categoria „upper middle income country”, ceea ce implică responsabilități suplimentare. „Suntem deja o țară considerată cu nivel de mediu spre dezvoltat și trebuie să ne pregătim să nu mai trăim exclusiv din ajutoare și credite concesionale”, a declarat oficialul.

În acest context, Gavrilița a vorbit despre necesitatea ca Moldova să intre pe piețele de capital, să se finanțeze prin instrumente de piață și să fie prezentă pe piața financiară europeană, inclusiv prin emiterea de obligațiuni în euro. „Probabil suntem deja unica țară din Europa care nu este prezentă pe piața financiară”, a remarcat ministrul.

Referitor la un eventual nou acord cu FMI, Gavrilița a precizat că autoritățile nu exclud semnarea acestuia, însă nu neapărat cu o componentă financiară. Un astfel de acord ar avea rolul de a confirma angajamentul Guvernului pentru reforme și de a transmite un semnal de credibilitate către Uniunea Europeană și alți parteneri externi. „Un memorandum cu FMI le-ar oferi confortul și siguranța că nu trebuie să facă verificări suplimentare”, a explicat ministrul.

Andrian Gavriliță a menționat că discuțiile cu FMI vor continua, iar autoritățile vor analiza în ce măsură un acord fără angajamente financiare directe este oportun pentru Republica Moldova, în condițiile în care principala provocare rămâne gestionarea costului finanțării, nu lipsa accesului la bani.