Confruntat cu o revoltă populară, președintele Kazahstanului, Kassim-Jomart Tokaev, a răspuns într-un mod dur. El a ordonat forțelor de securitate să tragă fără somație în protestatari pe care i-a numit „terorişti”. Tokaev a sugerat, de asemenea, că „străinii” sunt în spatele tulburărilor.

Nu este surprinzător că veteranul politician și diplomat a luat o frunză din cartea conspirațională a Kremlinului. Tokaev și-a petrecut anii de formare în serviciul Ministerului de Externe sovietic. După ce a absolvit școala din Almatî – orașul care a fost scena celor mai mari tulburări din această săptămână – a studiat relațiile internaționale la un institut de stat din Moscova.

Tokaev s-a specializat în chineză. El a învățat limba și a fost repartizat la departamentul Orientul Îndepărtat al Ministerului de Externe sovietic, unde a lucrat o mare parte din anii 1980, la Ambasada Moscovei la Beijing. Când URSS s-a prăbușit, a devenit rapid un consilier al lui Nursultan Nazarbaiev, liderul noului Kazahstan independent, scrie ziare.com.

Tokaev a fost cel care a convins alte națiuni să recunoască independența Kazahstanului. China a fost deosebit de entuziasmată. Narzabaiev l-a recompensat pe Tokaev numindu-l ministru adjunct de externe, precum și interpret-consilier în delegațiile oficiale la Beijing.

Până în 1999, Tokaev fost ministru de Externe și din 2002 premier. Loial lui Nazarbaiev, el a fost responsabil cu îmbunătățirea relațiilor cu cei trei parteneri cheie ai Kazahstanului – Rusia, China și SUA. S-a întâlnit în mod regulat cu trimișii SUA și a ajutat Kazahstanul să renunțe la bombele nucleare moștenite din epoca comunistă.

Unele dintre comentariile private ale lui Tokaev par acum ironice. La un prânz din 2005, el i-a spus ambasadorului SUA că o revoluție portocalie populară, de tipul celor văzute în alte republici post-sovietice, este „improbabilă” în Kazahstan. Țara, a susținut el, s-a angajat să facă „reforme politice” și descentralizare.

A urcat în ierarhia puterii, devenind președinte al Senatului Kazahstanului. Apoi, când Nazarbaiev s-a pensionat în 2019 – cel puțin formal – Tokaev i-a succedat în funcția de președinte. După doi ani și jumătate de când a preluat funcția el se confruntă cu o criză mai gravă decât orice a văzut predecesorul său.

Decizia lui Tokaev de cere trupe ruse pentru restabilirea ordinii inversează anii în care Kazahstanul a căutat cu prudență să urmeze o politică externă independentă, triangulând între Moscova, Washington și Beijing. De acum, relațiile cu Vestul vor fi mai reci.

Legăturile de familie ale lui Tokaev sunt legate de istoria sovietică. Tatăl său, un scriitor de romane polițiste, a luptat în cel de-al doilea război mondial. Mama lui era profesoară de limbi străine. Este divorțat și are un fiu, Timur. Este mare iubitor de romane, memorii și cărți despre politică.

Potrivit biografiei sale oficiale, Tokaev are 68 de ani și a scris 10 cărți despre relațiile internaționale. De asemenea, „susține un stil de viață sănătos” și a fost șeful asociației de tenis de masă din Kazahstan.