Adevărul dur: În timp ce oraşele din Ucraina se prăbuşesc, Rusia face inventarul a sute de milioane de dolari pe zi

La începutul lunii martie, la scurt timp după declanşarea războiului în Ucraina, un val de sancţiuni economice fără precedent lovea Rusia. Atunci preşedintele Joe Biden tuna de la amvonul Casei Albe că va face tot ce este necesar pentru falimentarea maşinăriei de război a lui Vladimir Putin. Trei luni mai târziu, ruşii continuă să provoace haos, moarte si drame în Ucraina, scrie Bloomberg.

La trei luni după implementarea unor valuri succesive de sancţiuni Rusia încă stă în picioare. Economia rusească se sprijină puternic pe vânzarea de petrol şi gaze, din care încasează venituri de 800 mil. dolari pe zi.

Rusia a funcţionat timp de decenii ca un supermarket uriaş pentru ţările lumii, comercializând nu numai energie, ci şi cereale, nichel, aluminiu şi paladiu. Invazia declanşată de Vladimir Putin a forţat Occidentul să-şi regândească relaţia cu ţara lui Putin. Cu toate acestea, divorţul ar putea dura ceva timp. UE a început deja să facă paşi importanţi pentru eliminarea depedenţei de Rusia şi a lansat recent un embargo petrolier.

Sancţiunile economice nu au oprit maşinăria de război şi nici nu au îngenuncheat ţara, însă au provocat pagube economice atât de mari încât economiştii prevăd pentru Rusia o criză economică severă şi iminentă.

Vladimir Putin alege să închidă ochii la aceste probleme, pentru că banii din vânzarea de energie încă vin şi deci războiul poate fi alimentat în continuare, cu atât mai mult cu cât preţurile bunurilor exportate de Rusia au ajuns la niveluri record pe fondul conflictului.

În ciuda faptului că există deja ţări care au decis să nu mai cumpere energie rusească, veniturile Rusiei din exportul de energie vor ajunge la 285 mld. dolari în acest an. La această sumă se mai adaugă alte 300 mld. dolari din exportul altor bunuri şi mărfuri ruseşti. Altfel spus: Lumea încă pompează bani serioşi în buzunarul lui Putin.

Liderii europeni sunt perfect constienţi că Europa trebuie să se oprească din a cumpăra de la ruşi, pentru a nu mai finanţa un război care bate la uşa continentului. Cu toate acestea, guvernele naţionaliste nu ezită o clipă să taxeze o astfel de iniţiativă, motivând prin efectele care se vor revărsa asupra propriilor ţări.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#milioane de dolari #Energie #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.