Britanicii au probleme și cu micul dejun. S-a scumpit cu peste 70% în doi ani

Costul produselor de bază care alcătuiesc un mic dejun obişnuit a crescut cu peste 70% în ultimii doi ani în Regatul Unit, potrivit celui mai recent indice al produselor de bază pentru micul dejun realizat de platforma de investiţii eToro.

„Rata de creştere depăşeşte dramatic creşterea de 11% a Indicelui Preţurilor de Consum din Marea Britanie pe aceeaşi perioadă, ceea ce indică faptul că este posibil să mai apară şi alte probleme de preţ pentru consumatori, în timp ce companiile alimentare caută modalităţi de a-şi compensa costurile”, se menţionează în analiza citată.

eToro Breakfast Commodity Index se bazează pe preţurile spot ale unui coş de nouă produse tipice pentru micul dejun: grâu, zahăr, cacao, ovăz, carne de porc, suc de portocale, cafea, lapte şi ceai.

Din iulie 2020, indicele a crescut cu 71%, principalii factori care au cauzat această tendinţă de creştere fiind războiul din Ucraina, problemele legate de lanţul de aprovizionare la nivel mondial şi vremea nefavorabilă.

Sucul de portocale a înregistrat cea mai abruptă creştere de preţ dintre toate produsele din coşul pentru micul dejun, preţul său de bază crescând cu 124% în doi ani, în mare parte din cauza unei recolte deosebit de slabe de portocale în SUA, cauzată de vremea nefavorabilă şi de boli.

Preţul cafelei a crescut, de asemenea, vertiginos, cu 94% în aceeaşi perioadă, din nou ca urmare a vremii nefavorabile din principalele ţări producătoare, cum ar fi Brazilia, precum şi din cauza problemelor cu lanţurile de aprovizionare la nivel mondial.

Nu la mare distanţă, preţul cărnii de porc a sărit cu 80% faţă de iulie 2020 – o tendinţă considerată a fi rezultatul creşterii costurilor de transport şi a costurilor forţei de muncă.

eToro este o platformă de investiţii fondată în 2007, care permite tuturor să investească în activele pe care şi le doresc, de la acţiuni la mărfuri până la active cripto. Până în prezent există peste 27 milioane de utilizatori înregistraţi pe acesată platformă.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#dejun #englezi #scumpiri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.