Ce sunt rachetele HARM care distrug radarul rusesc de apărare aeriană

11 Sept. 2022, 18:46
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
11 Sept. 2022, 18:46 // Actual //  bani.md

Un înalt oficial al Pentagonului a confirmat în luna august ceea ce anterior nu se lăsase decât să sugereze: America furnizează Ucrainei rachete anti-radar de mare viteză (HARM). Recent, Pentagonul a aprobat transporturi suplimentare de astfel de rachete.

Acest tip de racheta anti-radar se activează la cel mai mic impus radio și este ghidată de GPS.

Ucraina a adaptat câteva avioane Mig-29 pentru a putea lovi cu acest tip de rachete car fac practic inutile radarele.

Aceste arme au jucat un rol important în ofensiva spectaculoasă a Ucrainei din provincia Harkov, precum și într-un atac separat în sud, explică The Economist. Lansată dintr-o aeronavă, racheta HARM se încadrează și distruge radarul de apărare aeriană.

Rachetele reprezintă o provocare serioasă pentru Rusia. Chiar dacă nu sunt trase, amenințarea pe care o reprezintă îi poate forța pe operatorii radar să-și închidă aparatele și să rămână jos. În consecință, forțele aeriene ucrainene au o libertate mai mare decât înainte.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, bateriile de tunuri antiaeriene de calibru mare au fost desfășurate pentru a contracara bombardierelor, dar acestea au devenit depășite tehnologic odată ce bombardierele cu reacție au putut zbura mai repede și mai sus. Tehnologia rachetelor a răspuns și, la sfârșitul anilor 1940, au apărut primele rachete sol-aer (SAM) ghidate de radar.

Acestea au evoluat rapid, ajungând la altitudini stratosferice și putând să doboare cel mai rapid avion de luptă. Echipajele bombardierelor au trebuit apoi să învețe să zboare sub radar sau să găsească modalități de a o contracara, cum ar fi bruiaj prin război electronic.

America a fost pionierul suprimării tacticilor de apărare aeriană a inamicului în războiul din Vietnam. Aeronavele „Wild Weasel” au primit sarcina de a distruge radarul înaintea unui val de avioane de atac.

Wild Weasels avea receptoare radar pentru a localiza apărarea antiaeriană și au fost inițial înarmați cu bombe și mai târziu cu rachete speciale care puteau viza radarul.

HARM este cea mai recentă ”încarnare” a acestor rachete aer-sol: un proiectil de aproximativ 350 kg, cu o rază de acțiune de aproximativ 145 km, capabil să localizeze și să lovească sistemele radar chiar și după ce acestea au fost oprite.

De altfel, HARM este atât de eficient încât este descris nu ca suprimare, ci ca distrugerea apărării aeriene a inamicului și a fost folosit în războaiele din Libia, Irak și fosta Iugoslavie. Prezența sa în Ucraina a fost totuși o surpriză, deoarece forțele aeriene ucrainene zboară avioane de fabricație rusă care nu sunt compatibile cu armele nato.

Atașarea fizică a HARM la o aeronavă ucraineană nu este simplă, deoarece folosesc sisteme diferite atașate la aripile aeronavei. Este posibil ca adaptoare manipulate de juriu să fi fost instalate.

Unele fotografii despre care se presupune că au fost făcute în Ucraina arată rachete HARM atașate atât la avioanele MiG-29, cât și la Su-27S. Lipsa unei interfețe de date între aeronavă și rachetă prezintă o altă problemă potențială. De obicei, HARM transmite informații de la propriul său agent de căutare radar către pilot, care apoi trage racheta către un sistem radar. Aceasta are un mod preprogramat mai simplu, în care coordonatele unui site radar inamic sunt introduse înainte de decolare.

Piloții ucraineni au folosit HARM „cu succes”, spune Pentagonul, care a aprobat recent transporturi suplimentare. Până acum, operatorii ruși de radar SAM ar putea ști să-și pornească aparatele doar atunci când descoperă din alte surse că există un avion ucrainean în apropiere, pentru a evita să fie atacați.

Dacă își lasă radarul pornit, HARM va face ravagii. Acest lucru le oferă piloților ucraineni sau operatorilor de drone mai multă libertate de a efectua ieșiri cu mai puțin risc de a fi doborâți. Noile rachete americane merg într-un fel spre erodarea superiorității aeriene de care Rusia s-a bucurat până acum.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.