Imaginea care dezvăluie ierarhia puterii. Putin, înghesuit pe o canapea, privind cu respect la sultanul Erdogan

O imagine face cât o mie de cuvinte. O imagine în care Vladimir Putin, considerat până de curând unul dintre cei mai puternici oameni din lume, stă pe o canapea, înghesuit între președinele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, și dictatorul din Belarus, Aleksandr Lukasenko, privind respectuos la sultanul Recep Tayyp Erdogan, este de colecție.

Imaginea a fost surprinsă la finalul primei zile a summitului de la Samarkand din Uzbekistan, într-un cadru relaxat, joi seara, și a fost postată pe rețelele de socializare. În centrul atenției, cu privirile tuturor ațintite asupra sa, stă președintele Turciei, Recep Tayyp Erdogan.

În perioada 15 – 16 septembrie, la Samarkand, în Uzbekistan se desfășoară un summit al Organizaţiei Cooperării de la Shanghai (SCO). Din această organizaţie, care a fost gândită ca o contrapondere în fața de influenţei Occidentului, fac parte China, Rusia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Uzbekistan şi Tadjikistan, India şi Pakistanul. SCO a fost creată în 2001 ca instrument de cooperare politică, economică şi de securitate în competiţie cu organizaţiile occidentale.

Conflictul din Ucraina, situaţia din Afganistan sau chiar tulburările care au zguduit mai multe ţări din Asia Centrală în ultimele luni se numără printre principalele subiecte abordate. De asemenea, Iranul a semnat un memorandum privind obligaţiile în vederea aderării ca membru permanent la Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai.

La reuniunea din acest an a membrilor SCO participă și președintele Turciei, Recep Tayyp Erdogan, al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, dar și al Azerbaidjanului, stat aflat într-un conflict cu Armenia.

Pentru Vladimir Putin, acest summit este ocazia de a arăta că Rusia nu este izolată pe scena mondială, în ciuda sancțiunilor impuse de țările occidentale.

Alături de el, în stânga, este așezat președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, aliatul Turciei. În vreme ce Erdogan stă relaxat, Alyev, oarecum timorat. dar într-o poziție mai bună decât a altora îi stă alături. În spate, în picioare, sunt două femei, consilierele președintelui turc. Pentru ele nu s-au găsit scaune, așa cum cere tradiția musulmană.

În fotografie, urmează, pe o canapea, înghesuiți, în ordine, președintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, Vladimir Putin și dictatorul din Belarus, Aleksandr Lukasenko. Privind spre cei trei, îți dai seama că Putin este șeful, în vreme ce Lukașenko pare vărul mai sărac, de la țară, acceptat la masa celor bogați. Toți trei, însă, privesc cu respect spre sultanul Erdogan, ascultând și râzând la glumele și poveștile sale.

Pe ultimul loc, tot pe canapea, dar la o oarecare distanță, mai puțin interesat de ceea ce are de spus personajul principal, stă așezat președintele Iranian, Ebrahim Raisi. Acesta privește spre una dintre mesele încărcate cu platouri de gustări și pahare de băutură, parcă preocuat de cu totul altceva.

#summit #Erdogan #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Puterea reală a sancțiunilor impuse de Statele Unite asupra sectorului petrolier rus constă în flexibilitatea și adaptabilitatea acestora, notează agenția Bloomberg. Washingtonul are posibilitatea de a ajusta nivelul de presiune – fie de a-l intensifica, fie de a-l relaxa – în funcție de reacțiile piețelor și de comportamentul Kremlinului.

Potrivit publicației, administrația americană va monitoriza în următoarele luni modul în care Rusia reușește să-și redirecționeze exporturile, în special către Asia. Dacă piețele se vor adapta fără un șoc major, SUA ar putea „strânge șurubul” și mai mult, introducând restricții suplimentare asupra transportului și finanțării livrărilor de țiței rusesc.

„Washingtonul pare să fi creat o structură de sancțiuni capabilă să acționeze mult mai dur atunci când este necesar”, se arată în analiză. Totuși, implementarea acestor măsuri rămâne o provocare, iar efectele lor reale pot deveni vizibile abia în timp, avertizează experții citați.

„Noile sancțiuni americane sunt ca nisipul în mecanismul unui ceas – ele îngreunează funcționarea, dar nu o opresc complet”, a explicat Serghei Vakulenko, fost director în industria petrolieră rusă, în prezent cercetător la Carnegie Endowment for International Peace.

Analiza subliniază că scopul Washingtonului nu este un embargo total, ci erodarea treptată a capacității Moscovei de a finanța războiul prin exporturile de energie, fără a destabiliza piețele globale de petrol.