La prima vedere, ajutorul american pentru Kiev a fost mare, dar a constat mai ales în sisteme la care Pentagonul a renunțat deja, așa că armata americană nu a pierdut nimic, în schimb, beneficiile sunt mult mai mari.

Lista ajutoarelor americane de apărare pe care SUA le-au oferit Ucrainei de la începutul invaziei neprovocate și brutale a Rusiei este impresionantă. Dar și mai impresionant este că transporturile de arme în valoare de 21,9 miliarde de dolari au fost dominate de hardware de mâna a doua, sisteme nepopulare sau low-tech, multe dintre ele fiind deja în drum spre casare.

Într-un moment în care Congresul se pregătește să limiteze relativa generozitate a administrației Biden, este de remarcat faptul că ajutorul american nu a fost până acum nici excesiv, nici de așa natură încât să pună în pericol securitatea națională a Statelor Unite, scrie directorul și fondatorul companiei de consultanță Themistocles într-un articol pentru Forbes.

„De fapt, sprijinul militar pentru Ucraina a costat mai puțin decât va plăti Congresul pentru două portavioane cu propulsie nucleară din clasa Gerald R. Ford. În total, navele Gerald R. Ford (CVN 78) și John F. Kennedy (CVN 79) vor costa contribuabilii 26 de miliarde de dolari. În comparație cu aceste portavioane cu probleme, cele 21,9 miliarde de dolari cheltuite pe Ucraina par o investiție mai profitabilă”, se spune în articol.

Sprijinul pentru Ucraina a ajutat să oprească armata rusă și să dezvăluie că este de fapt un „tigru de hârtie”. Războiul a contribuit la distrugerea pieței de armament a Rusiei, odinioară înfloritoare, și a subminat eforturile Rusiei de a destabiliza regiuni strategice. Lupta a crescut loialitatea ucrainenilor față de țara lor, care joacă un rol critic în dezvoltarea Ucrainei și în lupta împotriva corupției.

„Promovarea rezistenței ucrainene poate chiar pune capăt guvernării cleptocrate a lui Vladimir Putin, deschizând calea către o societate mai justă, dacă nu chiar democratică, în Rusia”, scrie Hooper.

Războiul ruso-ucrainean a arătat, de asemenea, cum poate fi conflictul modern, forțând SUA să recunoască modelele vechi pe care le evitase de zeci de ani. Ea a confirmat, de asemenea, valoarea materialelor de bază, „plictisitoare”, a căror achiziție America o ignora adesea, preferând cele mai moderne și impresionante tehnologii „cum ar fi portavioanele din clasa Gerald R. Ford”.

Investiție rentabilă

Autorul notează că asistența acordată Ucrainei pentru a rezista agresiunii ruse „a dat deja un bun randament investiției”. În trecut America a cheltuit mult mai mult pentru un câștig strategic mult mai mic. Al doilea război din Irak, care a început în 2003, a costat SUA mai mult de un trilion de dolari. Un alt trilion de dolari a trebuit să fie cheltuit pentru războiul din Afganistan până în 2022.

„Pe fondul acestor două conflicte, care nu au adus beneficii strategice semnificative SUA, 21 de miliarde de dolari cheltuiți pentru ajutorul de apărare acordat Ucrainei pare un fleac”, se spune în articol.

Arme mai vechi care riscau să ajungă fier vechi au făcut minuni

Hooper admite că lista armelor transferate este impresionantă. Dar, în același timp, SUA nu au dat prea mult Ucrainei, pentru ca aceasta să submineze securitatea americană. El subliniază că o parte semnificativă a armelor transferate o reprezintă echipamente vechi rusești sau sovietice, inclusiv 45 de tancuri T-72B și 20 de elicoptere Mi-17. Un astfel de echipament ar fi fost dat fie altor aliați ai Statelor Unite, fie ar fi ajuns la fier vechi.

„Pentru un public larg, transferul vehiculelor blindate de transport de trupe sună spectaculos. Faptul că America a dat Ucrainei aproximativ 200 de BMP-uri M113 sună a ceva serios. Dar experții militari știu că SUA a încetat să construiască astfel de vehicule pe șenile în urmă cu 25 de ani. Iar forțele americane au scăpat activ de ele”, explică autorul.

Ucraina a primit și alte echipamente excedentare. Din 1999 până în 2014, armata americană a achiziționat multe vehicule blindate M1117 pe roți. Ele sunt mai potrivite pentru misiuni de patrulare militară decât pentru participarea la un război la scară largă. SUA au încercat să scape de aceste vehicule blindate de transport de trupe. Prin urmare, nimeni nu va plânge după cele 250 M1117 care au fost predate Ucrainei.

„Pentru a avea o idee despre locul în care se află Ucraina în ceea ce privește donațiile, Statele Unite au dat 200 de astfel de mașini Columbiei în 2020. Peste 700 de unități au fost produse pentru armata afgană, iar alte 400 au fost trimise forțelor armate irakiene. În Ucraina, aceste transportoare blindate de trupe servesc cel puțin direct obiectivelor Statelor Unite. Trimiterea a 300-400 de „vehicule tactice” poate impresiona publicul larg. Dar acestea sunt doar camioane militare cu o capacitate de transport de 2,5-5 tone”, scrie Hooper.

El amintește, de asemenea, că contribuabilii americani au dat Ucrainei 477 de vehicule cu protecție împotriva minelor și ambuscadelor (MRAP). Aceste mașini au fost create pentru a lupta cu partizanii. Armata americană era atât de dornică să scape de aceste mașini greu de întreținut, încât le-a distribuit secțiilor de poliție din Statele Unite. De asemenea, Ucraina a păstrat aproximativ 1.200 de „vehicule multifuncționale de mare mobilitate”, cunoscute și sub denumirea de HMMWV. Armata SUA este în proces de înlocuire a acestor jeep-uri mai vechi cu o versiune mai modernă numită Vehicul tactic ușor sau JLTV.

Hooper scrie că Ucraina a primit diverse sisteme de artilerie cu țevi din Statele Unite: 142 de obuziere cu un calibru de 155 de milimetri și 36 de unități cu un calibru de 105 de milimetri, precum și 10 tunuri de 120 de milimetri, același număr de tunuri cu un calibru de 82 de milimetri și 10 sisteme cu un calibru de 60 de milimetri. Cu toate acestea, în America, viitorul acestor sisteme a fost pus sub semnul întrebării.

„Corpul Pușcașilor Marini a vrut să reducă numărul bateriilor sale M777 de la 21 la 5. Dar rolul important al artileriei pe câmpul de luptă din Ucraina le-a schimbat părerile în această privință ”, explică Hooper.

În domeniul apărării antiaeriene, toată atenția s-a concentrat asupra sistemelor Patriot, pe care Ucraina nu le-a primit încă, precum și a opt baterii NASAMS. Dar Kievul a primit mult mai multe rachete americane HAWK vechi. SUA nu le-au folosit din 2002. Și având în vedere faptul că mii de astfel de rachete au ieșit de pe linia de asamblare, „ar fi foarte interesant să aflăm cum a funcționat această veche armă pe câmpul de luptă”, notează autorul.

Sistemele moderne, așteptate îndelung

El consideră că numărul mic de sisteme avansate din pachetele de ajutor pentru Ucraina poate indica o evaluare ambiguă a strategiilor, capacităților tehnice și instruirii ucrainene. De aceea, va dura ceva timp până când Kievul va primi o baterie Patriot. În câțiva ani vor fi livrate 8 baterii NASAMS. Noii operatori vor trebui să urmeze o pregătire serioasă pentru a utiliza pe deplin echipamentele americane de înaltă tehnologie.

„Avocații“ Ucrainei, care promovează ideea de a crește livrările de arme mai bune și mai moderne către Ucraina, subliniază adesea modul în care armata ucraineană folosește eficient 38 de sisteme HIMARS. Dar Hooper notează că HIMARS este o platformă „trage și uită”. Iar eficacitatea sa depinde mai mult de calitatea rezultatelor identificării țintelor inamice. De aceea, SUA acordă o mare atenție asistenței în domeniul de comandă și control. Posturile de comandă mobile care integrează peste 80 de radare diferite, sisteme de război electronic, sisteme tactice de comunicații, terminale SATCOM și echipamente de informații au ajutat Ucraina să umple golurile critice în capacitățile sale. Și totuși, în timp ce aceste instrumente tactice sunt la mare căutare și în multe cazuri considerate echipamente relativ moderne, SUA au mult mai multe de oferit.

Arme noi, testate într-un război de mare risc

Autorul notează că Ucraina a primit și mijloace de înaltă tehnologie și chiar „experimentale”. În special, SUA au trimis 700 de unități de drone kamikaze Switchblade, 1.800 de dispozitive Phoenix Ghost, nave de apărare maritimă fără pilot și alte „lucuri mici” interesante.

Astfel de noi „experimente” high-tech costă bani. Dar pentru SUA, înțelegerea modului în care aceste arme vor funcționa pe câmpul de luptă este neprețuită”, explică Hooper.

El admite că rata de utilizare de către Ucraina a mijloacelor portabile relativ moderne, precum rachetele Stinger și Javelin, a depășit capacitatea americană de a le produce. Ucraina a primit 1.600 de rachete Stinger, 8.500 de rachete antitanc Javelin și alte 46.000 de sisteme de distrugere a vehiculelor blindate. Și, de asemenea, 1.500 de rachete antitanc TOW și 13.000 de lansatoare de grenade. SUA le vor trebui mult timp pentru a reface aceste rezerve. Dar, din nou, toate aceste arme sunt doar un grăunte de nisip în arsenalul american. De-a lungul anilor, SUA au produs zeci de mii de rachete Stinger și aproape 50.000 de rachete Javelin.

O altă îngrijorare este modul în care Ucraina consumă obuzele de artilerie. Dar această „revelație”, din nou, este de neprețuit pentru armata americană. Ani de zile, doar o singură echipă de experți în logistică și apărare a fost preocupată de obiceiul Americii de a nu finanța în mod corespunzător producția de muniții și provizii. Până acum, armata a ignorat aceste preocupări, arătând mai mult interes pentru finanțarea de noi arme strălucitoare, în loc să modernizeze baza industrială voluminoasă, murdară și periculoasă care produce muniție ”, scrie autorul.

El este convins că identificarea acestor slăbiciuni permite SUA să abordeze aceste probleme acum, când securitatea națională a țării nu este încă sub amenințare directă. Hooper concluzionează că, deși la prima vedere, Ucraina a primit un ajutor militar uriaș din partea SUA, aceasta a constat în mare parte din sisteme la care Pentagonul a renunțat deja.

„Merită să ne amintim acest lucru atunci când demagogii încearcă să semene îndoieli în societate cu privire la sprijinul american pentru Ucraina ”, subliniază expertul.