Europa spune adio maşinilor mici: De ce familiile europene tot mai restrânse preferă maşinile tot mai mari

A pune un Peugeot 208, cel mai bine vândută maşină din Europa anul trecut, lângă un Ford F-150, omologul său american, este ca şi cum ai compara un Chihuahua cu un dog german. De ce înclină europenii tot mai mult spre cel din urmă?

Ambele au patru roţi şi servesc de obicei aceluiaşi scop: de a transporta şoferul dintr-un loc în altul. Altfel, au puţine în comun. F-150 cântăreşte peste două tone, de două ori mai mult decât suplul Peugeot. Şoferul camionetei americane stă cu o jumătate de metru mai sus decât francezul, care zgârie asfaltul în compactul său de familie. Chiar şi ignorând bena ataşată la spate interiorul maşinii americane se simte mai încăpător decât întreaga maşină europeană. Un şofer parizian mereu încrezător în abilităţile sale de a parca ar putea foarte bine să încerce să-şi strecoare vehiculul în cabina mastodontului american, scrie The Economist.

Când vine vorba de automobilism, europenii au simţit mult timp că dimensiunea nu contează. Drumurile care leagă continentul au fost bătute de maşini zdravene, propulsate de motoare care ar fi fost făcute de ruşine chiar şi de maşinile de tuns iarba americane. Totuşi, ceea ce le lipsea maşinilor europene la capacitate cilindrică era compensat prin sex-appeal. Fiat 500, Volkswagen Beetle, Austin Mini, Citroën 2CV şi chiar şi bătrânele Trabanturi din Germania de Est au devenit toate icoane ale culturii pop, la fel de emblematice pentru ceea ce este Europa ca filmele din Nouvelle Vague sau o plimbare cu o Vespa trăgând în acelaşi timp din ţigară. Din păcate, aceste bijuterii industriale în curând vor mai defila doar până la depozitele de fier vechi. De la începutul secolului, maşinile vândute în UE au câştigat în medie peste 200 kg, o treime dintr-un Fiat 500 original. Au crescut în înălţime, în lăţime şi lungime, deşi legal nu pot transporta mai mulţi pasageri. Vehiculele utilitare sport (SUV-uri), piese de bărbăţie auto create special pentru preeriile americane, stăpânesc din ce în ce mai mult peisajele urbane europene, de la Helsinki la Atena.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#modele #Europa #mașini

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În 2022, în perioada crizei energetice, Republica Moldova a plătit în plus 12 milioane de lei timp de 3 luni din cauza reticenței directorului Energocom de a cumpăra energie electrică de la producătorii moldoveni, potrivit declarației directorului ML Energy, Veaceslav Moldovan, făcută în cadrul emisiunii „Teritoria Svobodi”.

„În ciuda contractului negociat, în octombrie 2022, pentru cumpărarea a 20 MWh în noiembrie, Bînzari a refuzat și a cumpărat toată energia electrică din România. Astfel, Republica Moldova putea economisi 12 milioane de lei pentru 20MWh. Pierdere directă – (231 euro – 188 euro)*20MWh*720 ore = 619.200 euro = 19.20 * 619.200 euro = 11.888.640 lei / 330.000.0000 kWh = 0.036 lei. În cadrul grupului ML Energy nu există niciun producător eligbill.”, a punctat Moldovan

Directorul Energocom, Victor Bînzari, contactat de BANI.MD, susține că în grupul dlui Moldovan sunt mai multe companii care au statut eligibil și au un tarif stabilit de ANRE cu care trebuie să vândă energia.

„Noi cu toate companiile care au statut eligibil suntem obligați prin lege să le cumpărăm energia la prețul stabilit de ANRE. În acel contract erau câteva companii care aveau contract cu noi, ei fiind parte a grupului ML Energy, dar voiau să ne vândă energie la un preț mai mare pe fundalul crizei energetice și a prețurilor mai mari din piață. Respectivele companii nu au vrut să vândă cu un 1 leu energia către Energocom, dar prin intermediul ML Energy cu un preț mai mare. Mai mic decât cel din piață, dar mai mare față de tariful stabilit de ANRE”, a explicat Bînzari.

Directorul Energocom spune că cei care au contracte și tarife stabilite de ANRE, au garanția că statul le cumpără curentul pentru o anumită perioadă. Este vorba de 10-15 ani.

„Oare când vedem că este convenabil pe piață vindem la prețul mai mare de piață, iar când e mai mic pe piață, vindem cu prețul stabilit de ANRE, și de fiecare dată încercăm cumva să ne jucăm cu aceste principii. Problema ei că ei aveau posibilitatea să vândă la Premier Energy, Navitas și la FEE Nord. Or, celelalte companii nu au vrut să aibă relații cu dl Moldovan. Jumătățile de adevăr nu sunt chiar corecte. Ba mai mult, în urma discuțiilor pe care le-am avut la ANRE, dl Moldovan a spus că nu este vorba de preț ci e vorba de principiu ca să vândă energie la Energocom”, a conchis Bînzari.