Concedieri în masă, mii de angajați de la băncile din SUA au fost dați afară

Wells Fargo, Bank of America şi Citigroup şi-au redus forţa de muncă cu un total de 17.700 anul trecut, potrivit datelor publicate de giganţii din sectorul bancar american în rapoartele financiare aferente trimestrului patru, transmite Reuters.

Pe măsură ce încheierea de tranzacţii a scăzut şi cererea de credite s-a diminuat anul trecut, băncile au concediat angajaţi sau au încetat să-i înlocuiască pe cei plecaţi.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă a SUA, a contrazis această tendinţă prin creşterea numărului de posturi pentru al treilea an consecutiv.

Vremurile dificile pentru industrie ar putea persista în acest an, deoarece slăbiciunea pieţei imobilelor comerciale şi regulile de capital propuse mai stricte ar putea determina băncile să restrângă creditarea.

Afacerile de pe Wall Street au avut de suferit anul trecut, deoarece incertitudinea economică a avut un efect negativ asupra încheierii de tranzacţii.

În timp ce componenta bancară a S&P 500 a crescut cu 7% în 2023, indicii care urmăresc companiile industriale sau de consum au avut performanţe slabe .

Numărul de angajaţi ai Citigroup a scăzut cu 1.000, până la 239.000, în 2023, iar banca a evidenţiat planuri de a reduce 20.000 de locuri de muncă în următorii doi ani, inclusiv disponibilizările din cauza unei reorganizări majore şi a altor schimbări în afaceri.

La Bank of America şi Wells Fargo, forţa de muncă s-a contractat cu aproximativ 2%, respectiv 5% anul trecut.

JPMorgan a adăugat peste 16.200 de angajaţi. Banca a cumpărat banca falimentară First Republic Bank, într-o tranzacţie de salvare din luna mai. Banca a adăugat locuri de muncă în fiecare an din 2021.

Goldman Sachs şi Morgan Stanley urmează să-şi dezvăluie ultimul număr de angajaţi, săptămâna viitoare.

Până la sfârşitul lunii septembrie, au tăiat peste 4.300 de locuri de muncă faţă de anul trecut. La începutul anului 2023, Goldman Sachs a întreprins cea mai mare rundă de concedieri de la criza financiară globală din 2008. În octombrie, directorul financiar al băncii, Denis Coleman, a declarat că sunt în măsură să facă ”investiţii selective” în numărul de angajaţi.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#concedieri #bănci #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.