Turiști, plecați acasă: Ce i-a făcut pe spanioli și greci să-și apere localitățile de hoardele cotropitoare de vacanță

Acum trei ani, pe când mă aflam într-o vacanță în Santorini și mă plimbam pe străzile imaculate ale insulei, m-am trezit cu o coadă de 10-15 turiști. Stăteau lângă o casă albăstrie, ca să-și facă poze lângă peretele și ușa decorate ca în basme. Bonus: prindeau și marea pe fundal. Fiecare vizitator deschidea ușa micuță a curții și intra pentru poza perfectă.

La un moment dat, o femeie a trecut ager pe lângă coadă și a deschis poarta cu pasul grăbit. Din spate, s-au auzit multiple atenționări: „Coada e aici!”. Femeia a întors doar puțin capul și a replicat: „Ok, dar eu aici locuiesc”. Liniștea a devenit mai apăsătoare decât soarele dogoritor. Iar situația femeii se repeta destul de des, de la o casă la alta, scrie panorama.ro.

Din 2023 însă, localnicii din Santorini, dar și din alte insule grecești, au început să protesteze pașnic față de lăcomia autorităților, în așa-numita „mișcare a prosopului”, începută pe insula Paros.

Aceștia vin înarmați cu pancarte, megafoane și prosoape de plajă, pentru a atrage atenția că și-au pierdut zonele libere de plajă, unde puteau ieși să se bucure de soare și apă, în detrimentul beachbarurilor care cer prețuri exorbitante pentru a sta și a consuma pe șezlong.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.