Fără extinderea euro-cotei preferențiale-2025 pentru importurile de zahăr, Moldova nu va putea echilibra piața

Săptămâna trecută, Logos a publicat un articol cu referire la o scrisoare a unui grup de asociații și întreprinderi producătoare de produse ce conțin zahăr către Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean. Autorii scrisorii s-au referit la situația de criză pe piața zahărului din Moldova și au propus măsuri pentru depășirea acesteia. Unele surse mass-media și analiști locali au considerat (sau au înclinat să considere) acest fapt ca o încercare a consumatorilor industriali de zahăr de a-şi aminti despre „nemulțumirile anterioare” și de a impune un „mic război victorios” producătorilor de zahăr și, indirect, celor de sfeclă de zahăr. Cu toate acestea, așa cum susțin operatorii de piață de ambele părți, „acesta nu este deloc un conflict, ci o încercare de identificare a unui echilibru de interese reciproc avantajos”, scrie logos-pres.md.

Voi reaminti că, consumatorii industriali de zahăr au indicat asupra unei reduceri bruşte în 2024 a recoltei de sfeclă de zahăr din cauza secetei severe, asupra unei potențiale scăderi a producției locale de zahăr din sfeclă de zahăr și asupra riscului de penurie a acestui produs în Moldova până la jumătatea anului 2025. De altfel, subiecții industriei zahărului din sfeclă din Moldova au fost primii care au raportat pierderi semnificative (circa 40-60%) ale plantațiilor de sfeclă. În acest sens, unele mass-media locale au concluzionat că zahărul deja scump pe piața moldovenească se va scumpi şi mai mult.

Pentru producătorii de zahăr, aceasta ar fi o evoluție a situației favorabilă. Pentru că, după cum singuri recunosc, „chiar și nivelul actual al prețurilor de fabrică pentru zahăr nu lasă speranțe pentru profit și nu compensează pierderile din deficitul recoltei contractate de sfeclă de zahăr în 2024”. Dar, în același timp, producătorii de zahăr înțeleg că șansele creșterii prețurilor zahărului în Moldova sunt mici, având în vedere potenţiala producție destul de semnificativă în UE și Ucraina în acest an, precum și nivelul relativ scăzut al prețurilor actuale pe piața europeană a zahărului.

Astfel, în momentul de față, prețul angro pentru zahăr în Uniunea Europeană este de circa 480-510 euro/t, în țările CEFTA – 580-620 euro/t, iar în Moldova – circa 800 euro/t (fără TVA).

Această situație duce la două concluzii evidente. În primul rând, producătorii interni de produse ce conțin zahăr devin automat necompetitivi în comparație cu producătorii europeni de produse similare. În al doilea rând, importul dozat de zahăr în Republica Moldova pentru consumatori devine un proces necesar şi o modalitate logică (și mai puțin dureroasă pentru toți participanții de pe piață) de a compensa deficitul din prima jumătate a anului 2025 și de a ajusta prețurile pe piața internă (folosind metode de piaţă).

Ce înseamnă în acest caz sintagma „import dozat”? În primul rând, e vorba de livrări de zahăr către piața moldovenească în regim preferențial. Această categorie include în prezent importul anual de zahăr în Republica Moldova în cadrul: cotei europene fără taxe vamale – 9 mii tone; cotei europene preferenţiale (taxa vamală 10%) – 5,4 mii tone; cotei preferenţiale (taxa vamala 10%) în baza acordului cu OMC – 1 mie tone; o mică cotă fără taxe vamale din Marea Britanie și livrări nelimitate de zahăr din țările din regiunea balcanică – țările CEFTA.

Este de remarcat faptul că importatorii moldoveni de zahăr au ales deja atât cotele europene, cât și cota OMC pentru anul în curs. În general, doar țările CEFTA rămân disponibile ca rute pentru importurile preferențiale de zahăr în Moldova în acest an. În afara regimului preferențial, zahărul importat în Republica Moldova este supus unei taxe vamale de 70%. De fapt, este vorba despre o taxă „protectoare”, deoarece, după achitarea acesteia, pe piața moldovenească, chiar și cel mai ieftin zahăr din sfeclă din Ucraina își pierde competitivitatea.

Trebuie de menţionat faptul că zahărul preferențial din CEFTA este în principal zahăr din Serbia. Situația de pe piața zahărului din această țară este similară cu cea din Moldova. De asemenea, acolo operează doar doi producători de zahăr, care au posibilitatea de a stabili prețuri destul de mari pentru produsele lor. După cum s-a menționat mai sus, în prezent zahărul CEFTA este cu aproximativ 110-210 EUR/t mai scump decât zahărul din UE.

Între timp, autoritățile moldovenești tind să intensifice relațiile economice și, în special, comerciale cu Uniunea Europeană. În acest context, ar fi util să reamintim că de câțiva ani Moldova se bucură de exporturi nelimitate și scutite de taxe vamale către UE în cazul principalelor tipuri de fructe și a unor produse prelucrate din ele.

Adică, extinderea cotei pentru furnizarea preferențială de zahăr din UE către Republica Moldova la 20-25 mii tone pe an, așa cum au solicitat consumatorii industriali moldoveni ai acestui produs, ar fi cea mai logică alternativă la furnizarea de zahăr relativ scump din CEFTA pe termen scurt. Cel puțin pentru perioada în care piața zahărului din Moldova va ieşi din faza penuriei și a prețurilor neadecvat de ridicate.

Potrivit unei evaluări preliminare efectuate de operatorii pieței zahărului din Republica Moldova, cererea anuală a pieței interne fiind de circa 75 mii tone de zahăr, deficitul acestuia pentru anul 2025 (înainte de intrarea pe piață a zahărului din sfeclă din noua recoltă) va fi de aproximativ 20 de mii de tone. În același timp, este încă complet neclar ce suprafețe de sfeclă de zahăr vor fi contractate de producătorii de zahăr anul viitor și cum va fi recolta din 2025. În consecință, țara va avea nevoie de un „fond de asigurare” de zahăr, de dorit nu prea scump, în mărime de 5-10 mii de tone. În cazul extinderii euro-cotei preferențiale la nivelul solicitat de consumatorii industriali de zahăr, nu există nici un risc de „deformare” a pieței zahărului sau de prejudicii aduse intereselor producătorilor de zahăr.

De asemenea, ar mai fi de menţionat că, potrivit observațiilor unor operatori din industria sfeclei de zahăr din Republica Moldova, recolta efectivă de sfeclă de zahăr din 2024 poate să nu fie atât de proastă pe cât părea în ajunul începerii campaniei de recoltare. Adică, deficitul de zahăr de pe piața moldovenească în următorul an de comercializare ar putea să nu fie atât de mare pe cât arată estimările actuale. Cu toate acestea, acest lucru nu anulează deloc prognoza că va exista un deficit mai mare sau mai mic al acestui produs important (și componentă pentru producția de alimente) în 2025. Și cu siguranță această împrejurare nu este în favoarea echilibrării prețului zahărului în Moldova pentru a-l face mai adecvat în context regional, adică european.

Evident, anul acesta campania de recoltare/procesare a sfeclei de zahăr va fi scurtă – probabil că se va încheia în noiembrie. În consecință, în viitorul apropiat va deveni clar care e resursa reală de zahăr pe care o avea Moldova în următorul an de marketing. Un lucru este clar că pe piață va fi deficit și pentru a asigura prețuri mai competitive este necesară creșterea cotelor preferențiale la importurile de zahăr. Acesta este un motiv serios ca toți participanții la piața zahărului din Republica Moldova și autoritățile să se așeze la masa de negocieri și să găsească o soluție reciproc acceptabilă pentru „criza deficitului și a preţurilor neadecvat de mari de pe piaţă”, în special – să convină asupra mecanismului și volumului cotelor europene preferențiale pentru importurile de zahăr în 2025. Apropo, aceasta e şi o bună oportunitate pentru autorități de a-și dovedi ataşamentul față de interesele consumatorului final, precum și sprijinul pentru întreprinderile de procesare, care joacă un rol important în economia naţională. Mai mult, extinderea euro-cotei preferențiale este o bună ieșire din situația actuală pentru toţi, inclusiv pentru producătorii de zahăr.

Eduard Lisovoi

#Eduard Lisovoi #import de zahăr #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Northvolt AB a cerut protecţie împotriva falimentului în Statele Unite, după ce o încercare disperată de a obţine finanţare de salvare a eşuat, lăsând producătorul de baterii într-o situaţie dificilă, cu doar o săptămână de lichidităţi disponibile, potrivit Bloomberg.

Furnizorul suedez de baterii pentru vehicule electrice va încerca să se reorganizeze în cadrul capitolului 11 din Codul falimentului american, conform unei declaraţii emise joi. Potrivit unui depozit, Northvolt avea aproximativ 30 de milioane de dolari în numerar şi datorii de 5,84 miliarde de dolari.

Această sumă face ca Northvolt să fie una dintre cele mai îndatorate companii care au solicitat falimentul în Statele Unite în acest an, potrivit datelor Bloomberg. Aceasta este urmată de Intrum AB, o altă companie suedeză care a depus o cerere similară săptămâna trecută.

Compania a ales să urmeze calea legală din SUA pentru a oferi un cadru familiar investitorilor existenţi şi potenţialilor investitori interesaţi să furnizeze finanţare, a explicat o sursă apropiată situaţiei.

Această decizie încheie luni de negocieri cu proprietarii, clienţii şi creditorii, în încercarea de a găsi o soluţie pentru continuarea activităţii, după ce resursele financiare au fost epuizate. Northvolt a redus cu un sfert numărul angajaţilor şi a renunţat la planurile de extindere, pentru a face faţă unei crize de lichidităţi care s-a agravat în toamnă, după ce a pierdut un contract important şi nu a reuşit să acceseze un împrumut verde de 5 miliarde de dolari.

Compania a fost considerată un simbol al speranţelor europene de a crea un lanţ de aprovizionare independent pentru vehiculele electrice, în concurenţă cu producătorii stabiliţi din China şi Coreea de Sud.

Fabrica emblematică Northvolt Ett, situată lângă Cercul Arctic din Suedia, va continua să funcţioneze în mod normal pe durata reorganizării. „Compania va continua să livreze produse clienţilor, îndeplinindu-şi în acelaşi timp obligaţiile faţă de furnizorii esenţiali şi va asigura plata salariilor angajaţilor”, a afirmat compania.

În cadrul procedurii de faliment, Northvolt va avea acces la aproximativ 145 de milioane de dolari în garanţii de numerar, conform declaraţiilor companiei. Scania CV AB, divizia de camioane a Volkswagen AG şi un client important al Northvolt, a anunţat că va contribui cu 100 de milioane de dolari pentru finanţarea debitorului în posesie.

Judecătorul american de faliment Alfredo Perez a spus în timpul unei audieri de joi că va aproba cererea Northvolt de a începe utilizarea finanţării din faliment şi a altor împrumuturi pentru a acoperi salariile şi cheltuielile angajaţilor în timpul procesului de reorganizare conform capitolului 11. După reducerile de personal anunţate, Northvolt mai are aproximativ 6.400 de angajaţi în Suedia, Polonia şi Statele Unite.

Filialele Northvolt care se ocupă de fabricile planificate în Germania şi Canada nu fac parte din procesul de faliment conform capitolului 11, dar compania a declarat că aceste proiecte vor fi amânate.