Alexandru Slusari: 17 mii de tone de grâu urmează să fie scoase din țară după 30 aprilie. DOCS

Cele 17 mii de tone scoase din rezerva de stat urmează să fie exportate după data de 30 aprilie. Declarația aparține deputatului Platformei DA, Alexandr Slusari, care afirmă că, singura cale de a preveni acest lucru este interzicerea exportului.

Potrivit lui Slusari, camioanele companiilor, beneficiare a grâului din rezerva de stat continuă să stocheze grâul în portul Giurgiulești, ca apoi să-l exporte.

„Vaja Jhashi cunoaște foarte bine arta lobismului în Republica Moldova. Vedeți rezultatele expertizei grâului, efectuată în portul Giurgiulești. Pentru 17 mii tone. Este indicată roada grâului 2020, deși se cunoaște că din rezerva de stat a fost eliberat grâu din anul 2016. Glutenul 22, deși grâul din rezerva de stat a avut alt indicator de gluten. Sau expertiza este falsificată sau grâul din rezervă a fost amestecat cu alt grâu. În orice caz, pentru mine este clar că după 30 aprilie, data limită de livrare a grâului în port, conform contractului între Agrofloris Nord și compania din grupul Trans Oil, se pregătește exportul celor 17 mii tone. Grâul continuă să vină în port”,afirmă Slusari.

Deputatul anexează șu unele documente, care demonstrează cele declarate, scrie realitatea.md.

Slusari afirmă că, unica ieșire legală din situația, fără tensiuni în Portul Giurgiulești este interzicerea exportului de grâu.

Amintim că, recent, în spațiul public au apărut informații că, din rezerva de stat se scoate grâul, roada anului 2016, pentru a fi înnoit cu roada anului 2021. Președinția a propus Guvernului interzicerea exportului acestuia până la data de 30 mai, însă Executivul s-a limitat la două săptămâni. Consiliul Suprem de Securitate a recomandat ca grâul să fie distribuit crescătorilor de animale și agenților economici din domeniul panificației.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.