Pe 27 august 1991, deputații primului Parlament al Republicii Moldova au semnat Declarația de Independență. Trecută prin foc și prins sabie, Basarabia a devenit Stat suveran şi independent, unitar și indivizibil – Republica Moldova.
Au urmat ani în care libertatea țării a fost pusă în pericol. Întâi în 1992, când Rusia a provocat războiul de pe Nistru și a adus cazaci, ca să ne pună așa numita “armată pacificatoare” sub coaste și să creeze republici autoproclamate. Apoi în 1994 – când mișcările secesioniste din Găgăuzia au vrut divizare.
Mai târziu au apărut planuri de federalizare. Declarații privind încălcarea principiului neutralității au venit dintr-un singur stat, care de fapt este fix cel care îl tot încalcă din 1992 încoace.
Pe 7 aprilie 2009, schimbarea s-a cerut cu prețul Declarației de Independență, arsă în timpul asediului Președinției și Parlamentului. Ani mai târziu, deși riscam să devenim noi țintă, am găzduit zeci de mii de ucraineni care fugeau din calea războiului și am demonstrat lumii întregi că pacea și omenia sunt valorile pe care le ținem în capul mesei.
Acum, fiind la câțiva pași de la integrarea în Uniunea Europeană, războiul nostru pentru libertate nu este despre arme, ci despre cuvinte și atitudine. Ne confruntăm cu propaganda, dezinformarea și manipularea, iar miza este viitorul urmașilor noștri.
În 2025, la hora mare din Chișinău, de Ziua Independenței s-au adunat importanți lideri europeni. Au apreciat curajul nostru, ne-au încurajat determinarea și au reiterat că suntem așteptați la masa mare a UE. Acolo să ne vedem! Mândri și fericiți.
