Ce joc viclean face Rusia. Care este, de fapt, tactica retragerii

Rusia a anunțat că va retrage trupele din orașul Herson, din sudul Ucrainei, pe care l-a capturat în primele zile ale războiului. Liderii Ucrainei spun că aceasta este o nouă umilință pentru Vladimir Putin şi deschide ușa pentru mai multe progrese pe câmpul de luptă ucrainean, scrie Washington Post.

Retragerea trupelor ruse este o nouă lovitură pentru Moscova, deoarece Herson a fost singura capitală regională capturată de când a început invazia Kremlinului, în februarie. A fost una dintre cele patru regiuni ucrainene anexate ilegal de președintele rus Vladimir Putin la sfârșitul lunii septembrie.

La acea vreme, Putin a spus că ucrainenii care trăiesc în acele regiuni „devin cetățenii noștri pentru totdeauna”. Evaluările au venit pe fondul semnalelor că forțele Moscovei respectă ordinul de marți al ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu, de a se retrage spre sud-est, peste râul Nipru, scrie Washington Post.

Ambele părți își consolidează unitățile de luptă cu arme, muniții și personal suplimentar

Statele Unite consideră că Moscova a decis să se retragă din orașul ucrainean pentru a evita eșecul haotic și sângeros care a lovit armata rusă în regiunea Harkov. În septembrie, forțele Ucrainei au străpuns liniile de front ale Rusiei, recâștigând controlul asupra a sute de mii de kilometri pătrați. În plus, au capturat un număr mare de echipamente militare rusești abandonate în grabă. De data aceasta, retragerea Rusiei are un aspect strategic. Trupele se retrag în poziții mai sigure și se pregătesc de luptă în viitor.

„Rusia și-a dat seama că este mai bine pentru ea să-și retragă trupele mai devreme decât să sufere pierderi grele din partea ucrainenilor. Ucraina nu se va opri până când nu va recâștiga pe deplin controlul asupra orașului. Și pe bună dreptate. Are o mare valoare geografică, militară și psihologică”, a declarat fostul comandant-șef al NATO, amiralul James Stavridis.

Resursele Rusiei sunt aproape de limită. De aici şi solicitările de pauză

De asemenea, în regiunea Mikolaiv, medicul ucrainean Ivan Malenkyi a spus că unitatea sa efectuează deminarea. Acest lucru poate oferi o înțelegere a ceea ce forțele Ucrainei așteaptă în Herson. „Acum noi înșine nu înțelegem unde este frontul, unde este a doua linie sau altceva. Știm doar că au dispărut. Nu este încă clar unde s-au dus și ce au lăsat în urmă”.

Președintele Statului Major Comun al SUA, generalul Mark Milley, a declarat marți seară că 20-30 de mii de soldați ruși rămân pe malul drept al Niprului în regiunea Herson. Iar retragerea lor pe malul stâng va dura ceva timp. În același timp, el a adăugat că există semne timpurii că retragerea a început deja.

Ofensiva armatei ucrainene în direcția lui Herson a durat săptămâni întregi. În același timp, depozitele de muniții rusești, centrele de comandă și logistica au fost distruse pentru a crea presiune asupra forțelor rusești, – a explicat consilierul Ministerului Apărării al Ucrainei, Iuri Sak.

„Iarna va fi un factor. Totul se poate întâmpla mai încet și poate mai repede, în funcție de condițiile meteorologice. Dar nu ne vom opri. Vom continua contraatacul metru cu metru, sat cu sat”, a spus Iuri Sak.

Retrăgându-se, trupele rusești au pus mine și au aruncat în aer poduri

Există, de asemenea, o suspiciune că mulți soldați s-ar putea ascunde în Herson, încercând o ambuscadă. De asemenea, armata ucraineană se va afla în zona de acțiune a artileriei inamice desfășurate de cealaltă parte a Niprului. Dar retragerea completă a Rusiei din Herson este acum considerată inevitabilă. Forțele ucrainene au sugrumat liniile de aprovizionare rusești, astfel încât Moscova nu-și mai poate susține trupele în acest sector al frontului.

„Rușii pot stabili cu siguranță niște capcane în Herson. Dar nu au avut niciodată suficiente trupe sau capabilități logistice pentru a-și menține pozițiile pe malul drept”, a declarat un consilier anonim al guvernului ucrainean.

Cu toate acestea, Niprul nu este doar un obstacol în calea liniilor de aprovizionare rusești. Râul va deveni, de asemenea, un obstacol care va împiedica trupele ucrainene să se deplaseze spre sud spre Crimeea. În schimb, observatorii externi se așteaptă ca Kievul să se concentreze pe distrugerea liniilor de aprovizionare rămase din peninsula ocupată.

Analiştii spun că Rusia a pus la cale planul de apărare pe malul de est a Niprului

„Nu avem o oportunitate geografică de a elibera Crimeea în viitorul apropiat, trebuie să eliberăm mai întâi întregul sud al Ucrainei și nu vom putea face acest lucru de pe malul drept. Acum avem un teatru de operații pe malul stâng. Și toată activitatea va fi acolo”, a declarat un alt consilier sub anonimat al Guvernului Ucrainei.

Generalul în retragere al armatei australiene Mick Ryan a explicat că forțarea Niprului ar fi o operațiune foarte serioasă pentru armata ucraineană. Iar forțele ruse ar putea provoca pierderi grele forțelor ucrainene dacă încearcă să facă acest lucru. „Nu văd o oportunitate pentru o astfel de operațiune pe termen scurt, iar ucrainenii se vor concentra probabil pe alte axe ale ofensivei pentru a goli sudul”, a spus el.

Generalul Ryan a adăugat, de asemenea, că eliberarea orașului Herson se schimbă puțin dacă vorbim despre scopul întoarcerii Crimeii. Cu toate acestea, Kievul este acum cu un pas mai aproape de acest obiectiv. În opinia sa, eliberarea altor părți ale Hersonului și a regiunilor învecinate Zaporojie ar trebui să aibă loc mai întâi: „Va fi o secvență metodică și grijulie de bătălii și campanii în sud, culminând cu campania din Crimeea”.

Fostul comandant al Armatei SUA în Europa Ben Hodges a prezis, de asemenea, că forțele ucrainene ar putea continua ofensiva de la Zaporojie, unde se află centrala nucleară capturată de trupele rusești. Sabotarea accesului la instalațiile de producere a energiei electrice înainte de o iarnă grea a devenit o strategie cheie pentru Moscova, a explicat Hodges. Prin urmare, revenirea controlului asupra centralelor nucleare poate fi o prioritate.

Autoritățile ucrainene sunt precaute: retragerea ar putea fi o capcană

Generalul-locotenent ucrainean Mikhailo Zabrodski a declarat parlamentului ucrainean că orice retragere a Rusiei din apropierea orașului Herson este „logică și chiar rațională pentru ei, dar trebuie să fim precauți, ar putea fi o capcană”.

Comentariile vin în urma știrilor din ultimele zile că Rusia a cerut evacuarea civililor din Herson, iar rețelele de socializare arată că steagul său coboară de pe clădirile din oraș. Şi mai interesant este faptul că miercuri, autoritățile instalate de Rusia, au declarat că șeful adjunct pro-moscova al regiunii Herson, Kirill Stremousov, a murit într-un accident rutier.

Aflat într-o vizită la Londra, șeful NATO, Jens Stoltenberg, a declarat reporterilor: „Am văzut anunțul, dar, desigur, vom aștepta și vom vedea ce se întâmplă, de fapt, pe teren. Este încurajator să vedem cum forțele ucrainene sunt capabile să elibereze mai mult teritoriu ucrainean”, a mai subliniat el, potrivit Washington Post.

#Herson #retragere #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

De ce Donald Trump este un pericol mult mai mic față de ceea ce urmează; JD Vance

Trump, omul care râdea de Biden că adoarme în conferințe, că se contrazice în aceeași propoziție, că e un ramolit ținut în viață de medicamente și de staff, a devenit exact Biden. Soarta e și crudă, și dreaptă: același mers ezitant, aceleași fraze care se întorc unele împotriva altora, același aer de marțafoi căruia îi scapă realitatea printre degete. Tabloul clinic e aproape identic.

Însă în umbra lui Trump, tânăr și lucid, stă JD Vance! Patruzeci și unu de ani, soția lui așteaptă al patrulea copil, omul care e convins că numai credința poate conduce lumea. Convins că democrația e un experiment eșuat. Convins că el și doar el știe ce urmează.

Doamnelor și domnilor, noi încă nu-l cunoaștem bine pe JD Vance. Dar vă asigur, el ne cunoaște foarte bine pe noi toți. Și știe inclusiv cum ar trebui să trăim.

Vă invit la lectură pentru a înțelege de ce lansarea unei cărți va însemna, cel mai probabil, și noua direcție a politicii americane republicane. Cititul este gratuit, dar un abonament plătit este doar pentru cei care si vor să înțeleagă mai mult!

După nebun, vine „profetul”

Donald Trump și JD Vance nu sunt două grade ale aceluiași pericol, sunt două specii diferite. Președintele Trump este catastrofa meteorologică violentă, imprevizibilă, spectaculos de caraghioasă, dacă există așa ceva, dar în cele din urmă trecătoare. Vance e altceva, e proiectul construit cu mare grijă în spatele furtunii. În timp ce primul talks shit, celălalt desenează planuri. Trump distruge din instinct, este incult și înțelege puțin.

JD Vance este altă marfă. El construiește din convingere.

Iar între instinct și convingere, între haos și doctrină, între nebunie și „profeție”, distanța aceasta, e exact măsura pericolului suplimentar pe care îl reprezintă vicepreședintele Statelor Unite, posibilul candidat republican la alegerile din 2028, autorul viitoarei cărți Communion: Finding My Way Back to Faith („Împărtășanie: Regăsirea drumului către credință”), care va apărea pe 16 iunie la Harper Collins Publishers.

Creatorul din Silicon Valley

JD Vance nu s-a inventat singur. Ca orice produs politic, a fost inventat.

Peter Thiel, miliardarul din Silicon Valley care a scris răspicat că nu mai crede că libertatea și democrația sunt compatibile, l-a descoperit, l-a finanțat și l-a introdus în rețelele unde se construiesc doctrine, nu partide. Vance este o creație a lui Thiel. Și, la fel ca binefăcătorul său, îmbrățișează o ideologie radicală care urmărește să distrugă guvernarea democratică ca sistem. Nu să o reformeze, ci să o distrugă.

Ideologul din spatele acestui proiect se numește Curtis Yarvin, blogger cunoscut sub pseudonimul Mencius Moldbug, fondatorul mișcării Dark Enlightenment sau NRx, Neoreacționarismul. Yarvin este gânditorul principal al unei mișcări care promovează deschis dictaturile ca superioare democrațiilor și care vede națiunile ca sisteme software depășite ce trebuie pur și simplu dezinstalate. Iar acestea nu sunt metafore, sunt componente explicite ale doctrinei.

Vance l-a lăudat public pe Yarvin în 2021 și, preluând direct una dintre ideile lui, a spus că Trump ar trebui să concedieze fiecare funcționar de rang mediu din administrația federală și să-l înlocuiască cu „oamenii noștri”, iar dacă instanțele l-ar opri, să iasă în față și să declare că decizia judecătorilor nu îl privește.

Teologul de la Notre Dame

Dar Yarvin și Thiel sunt doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate e mai subtilă și, în felul ei, mai periculoasă — pentru că vine învelită în latină și în miros de tămâie.

Vance s-a aliniat cu mișcarea catolică postliberală, al cărei principal teoretician, Patrick Deneen de la Notre Dame, scrie că este nevoie de „schimbare de regim, răsturnarea pașnică, dar viguroasă a clasei conducătoare liberale corupte și crearea unei ordini postliberale.”

Consensul acestui curent e că metodele și modelele democratice nu sunt suficiente pentru a salva societatea. Integraliștii speră că Trump va dezmembra sistemul democratic astfel încât creștinii, cum a spus chiar Trump, „să nu mai trebuiască să voteze niciodată.“
Vance a spus că, data viitoare când aliații săi controlează președinția sau Congresul, „trebuie să fim cu adevărat necruțători în exercitarea puterii” și că republicanii trebuie să pună mâna pe instituții, inclusiv universități, „pentru a le face să lucreze pentru oamenii noștri.”

Dacă n-am fi văzut cum lucrează actuala administrație americană, am fi zis că e doar un mic exces verbal. Dar nu e. E viziune de stat și, din pacate, si o viziune asupra viitorului.
Înțelegeți ce se întâmplă? Vance a reușit o sinteză extraordinară: pe de o parte, techno-autoritarismul Silicon Valley al lui Thiel și Yarvin, statul ca o corporație, democrația ca software defect ce trebuie șters și reinstalat, pe de altă parte, integralismul catolic, adică statul subordonat Bisericii, ordinea naturală divină impusă prin lege. Două ideologii radical diferite ca sursă, convergente însă ca scop: sfârșitul pluralismului liberal și instalarea unei elite care știe, mai bine decât tine și decât mine, cum trebuie să trăim.

Ce se întâmplă în viața reală

Dacă cineva crede că acestea sunt discuții rezervate revistelor de științe politice, se înșală. Toate aceste idei vor avea consecințe cât se poate de practice atunci când JD Vance va ajunge să decidă politici publice.

Adică vor avea efecte asupra corpului nostru, consecințe în dormitorul tău, asupra drepturilor și libertăților tale cetățenești.

Avortul
Vance s-a descris pe sine drept „100% pro-life” și a declarat că „ar dori ca avortul să fie ilegal la nivel național.“ A apărat lipsa excepțiilor pentru viol și incest din interzicerea avortului în Texas, spunând că „două greșeli nu fac o dreptate.“

Și, poate cel mai orwellian detaliu: Vance a semnat o scrisoare prin care cerea retragerea regulilor ce protejau confidențialitatea dosarelor medicale ale femeilor care călătoreau în alt stat pentru a întrerupe o sarcină, deschizând practic ușa supravegherii sarcinilor de către stat. Proiectul 2025, pe care Vance l-a descris drept conținând „idei bune,” propune redenumirea Departamentului de Sănătate în „Departamentul pentru Viață” și implementarea unui sistem național de supraveghere a avorturilor, fiecare procedură, la ce vârstă gestațională, din ce motiv, din ce stat provenea pacienta.

George Orwell ar fi recunoscut imediat sistemul.

Libertatea de gândire
La un miting din ianuarie 2026, Vance a declarat că e rolul Americii să „combată DEI și ideologiile radicale de gen care vânează copiii noștri”, nu al statelor individuale, nu al comunităților locale, ci al Americii ca proiect unitar guvernat de o viziune morală centralizată. Adică al lui JD Vance.

Modelul politic pe care îl admiră în mod declarat este Viktor Orbán. Nu în sens abstract; pe 7 aprilie 2026, JD Vance va zbură personal la Budapesta pentru a-l susțină pe premierul ungar cu doar câteva zile înainte de alegerile legislative care îi vor decide soarta politică. Are programat un discurs despre „bogatul parteneriat dintre Ungaria și Statele Unite.” Secretarul de stat Rubio a fost deja acolo cu câteva săptămâni înainte, să-i ureze „succes.” Iar Trump l-a descris pe Orbán ca pe „un lider cu adevărat puternic, cu o capacitate dovedită de a produce rezultate fenomenale.“

Cine a trăit în Europa de Est și în UE știe bine exact ce înseamnă aceste „rezultate fenomenale” în practică. Și cât de mult a decăzut societatea maghiară sub bagheta lui Orban.

„Communion” sau invitație la “Împărtășanie”

Pe 16 iunie 2026, JD Vance va publica o carte despre cum și-a găsit drumul înapoi spre Dumnezeu. O va lansa în America, pentru americani. Și americanii o vor citi cu emoție, cu interes, poate cu admirație. Pentru că americanii nu știu și înțeleg destul de puțin, așa au demonstrat lumii de multe ori.

De exemplu, nu știu ce înseamnă un stat care decide pentru tine și pe corpul tău. Nu știu ce înseamnă Decretul 770. Nu știu că în România lui Nicolae Ceaușescu avortul a fost interzis în 1966, că femeile mureau cu miile în spitale improvizate sau în bucătării, că generații întregi de copii nedoriți au crescut în orfelinate despre care, cum scria cineva recent, nici măcar Stephen King n-ar fi avut tupeu să scrie. Nu știu că între 1966 și 1989 au murit oficial aproape 10.000 de femei din cauza avorturilor ilegale, iar numărul real era cu mult mai mare, îngropat în statistici falsificate, în tăcere administrativă, în rușinea sistemului. Nu știu ce înseamnă frica, nu frica abstractă, cea de la televizor, ci frica de propria sarcină, de propriul corp devenit proprietate de stat.

Noi, românii, știm. Cei care am trăit în comunism știm exact ce înseamnă când statul decide că are dreptul să intre în dormitorul tău și să decidă în numele unui drept pe care el, statul, îl batjocorește în fiecare secundă. În realitate, statul român nu dă doi bani pe viața ta, și când nu te omoară, te umilește continuu. Dar când e vorba de a decide asupra corpului femeii, cum să scape o asemenea ocazie, el, un ticălos fără de margini?
Ș iată unde am ajuns: un sondaj INSCOP din martie 2026, realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri români între 18 și 35 de ani, arată că 58,4% dintre ei sunt împotriva avortului. Cincizeci și opt la sută dintre tinerii unei țări care a trăit pe propria piele ce înseamnă interdicția. Între timp, un sondaj din 2024 al Asociației Moașelor Independente a constatat că 90% dintre spitalele și clinicile din România, din 959 analizate, au refuzat să ofere trimiteri pentru femeile care solicitau avort.

Avortul e legal în România. Și ce dacă, de când în România legea trebuie si respectată ?

Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a comentat rezultatele astfel: „Ne arată și un filon mai conservator al tinerilor și efectul unor dezbateri din societatea românească. Ne arată și vulnerabilitatea categoriei tinere asupra dezinformării, asupra populismelor de orice tip.”

Asta înseamnă că îndoctrinarea funcționează. La treizeci și șase de ani după ce Nicolae Ceaușescu a crăpat, proiectul lui merge mai departe. Fără el, dar prin Biserică și prin algoritmi.

Aceasta e România pe care o recunoaște JD Vance.

Aceasta e lumea pe care o construiește, rafinată ideologic, legitimată teologic, exportată global. Un Vance președinte nu ar face altceva decât să dea apă la moară „credincioșilor” care nu sunt capabili să gândească pentru ei înșiși, dar care sunt gata oricând să decidă pentru alții.
La fel si cu medicii și cu asistentele care refuză avorturile în spitale publice invocând conștiința, dar care nu au nici o tresărire când vine vorba de condiționarea actului medical de sfânta șpagă! A celor care confundă credința cu puterea și puterea cu dreptul de a controla. Dacă ar fi așa cum propovăduiesc aceste carcase ale moralității, România n-ar mai fi țara furtului, a corupției și a preacurviei, nu ar mai fi țara imposturii, a bigotismului medieval și a lipsei de sacru.

Iar aici nu e doar nostalgie după comunism în sens strict. E ceva mai difuz și mai periculos: imensa disponibilitate de a ceda dreptul de a decide, de a preda cheile propriei vieți unui sistem care promite în schimb ordine, sens și mântuire. Ceaușescu promitea și el ceva. Promitea nație, familie, viitor. Și a livrat foamete în bucătării, moarte în orfelinate și frică în fiecare casă.

Titlul cărții lui Vance nu e ales întâmplător. Communion — Împărtășanie, este în teologia catolică ritualul central prin care credincioșii consumă pâine și vin care, conform dogmei transsubstanțierii, se transformă apoi în trupul și în sângele lui Hristos. Dar euharistia nu e un act individual. E actul prin care te unești cu corpul mistic al Bisericii, cu toți ceilalți credincioși. E dizolvarea eului în colectivul sacru.

Asta este exact ceea ce propune Vance din punct de vedere politic: nu libertatea individuală, ci subordonarea individului față de un adevăr comun, revelat, inatacabil.
Titlul cărții lui e, în felul acesta, și un manifest. Nu spune „iată călătoria mea personală.” Spune „iată corpul din care fac parte și din care ar trebui să faceți parte și voi.”

E subtil. E inteligent. Și e înfricoșător tocmai pentru că e sincer.

Iar diferența față de omul pe care îl servește acum este abisală. Trump e ținut în geam, îmbătrânit, previzibil, prizonier al propriei guri slobode și al degenerării evidente. Lumea lui are două culori: good guy și bad guy. Atât. Mintea lui n-are nuanțe, nu a avut niciodată și nici n-a simțit nevoia — pentru că în lumea lui binară totul se rezolvă simplu: ești cu mine sau ești dușmanul meu. Un om periculos, da. Dar un om pe care îl înțelegi, pentru că nu face nimic surprinzător.

JD Vance e altă specie. El nu mai are nici măcar gândirea binară. Nu pentru că ar fi mai complicat, ci pentru că acolo unde există credință ca program politic, binarul dispare și el, rămâne doar adevărul revelat, singurul, întreg și inatacabil. Nu există negociere cu adevărul revelat. Nu există excepții, nuanțe, cazuri particulare. Există doctrina și există cei care n-au înțeles-o încă.

Platformele electorale se negociază în Congres. Cosmologiile nu se negociază nicăieri.

Trump doar urlă și trece. Prin Vance vine însă vraja. Pentru că Dumnezeu i-a dat învățătura, iar Vance i-a găsit cea mai lumească și mai periculoasă dintre întrebuințări.

SERGIU TOADER | București, România