Ce rol au avut criptomonedele în finanțarea Hamas. Rețeaua prin care militanții au reușit să adune milioane de dolari

Încă de la izbucnirea conflictului armat dintre Israel și organizația Hamas, care conduce Fâșia Gaza, analiștii au readus în atenție sprijinul militar și financiar pe care Iranul l-a acordat militanților. Mai multe anchete derulate în SUA și în alte locuri din lume arată, însă, că nu e singura sursă de venituri de care a beneficiat gruparea. Hamas a primit, ani la rândul, donații în criptomonede, iar sistemul prin care erau ascunse aceste tranzacții era unul extrem de sofisticat și foarte bine pus la punct, scrie digi24.ro.

La începutul săptămânii, Israelul anunța că a înghețat conturile de criptomonede folosite pe rețelele de socializare pentru a strânge donații pentru gruparea Hamas.

Detaliile nu erau foarte clare – nu se știa despre câte conturi e vorba și nu se cunoșteau nici sumele care ajungeau la militanții palestinieni. Un lucru e cert, însă.

Gruparea continua să primească finanțare prin intermediul criptomonedelor, deși susținea la jumătatea anului că a renunțat la utilizarea portofelelor digitale. Analiștii cred că militanții Hamas au reușit să adune zeci de milioane de dolari pe parcursul ultimilor ani din donații în criptomonede.

Sistem sofisticat

Gruparea teroristă Hamas folosește un sistem sofisticat de criptomonezi și investiții denumit „DeFi Protocols (n.red.: finanțe descentralizate)” pentru a-și finanța activitățile. Încă din 2019, Brigăzile Al-Qassam, aripa militară a Hamas, cereau donații în Bitcoin, dar organizația folosește și alte criptomonede, mai puțin cunoscute și mai greu de urmărit.

Gruparea a primit donații inclusiv în Dogecoin, criptomoneda promovată adesea de Elon Musk, dar și în așa numitele stablecoins, precum Tether și USDC, care depind de evoluția dolarului american.

„În august 2020, guvernul SUA a confiscat milioane de dolari de la grupuri teroriste care foloseau criptomonede pentru a strânge bani”, arată un raport al companiei Elliptic, specializată în a ajuta afacerile să se conformeze normelor de reglementare din domeniu.

Reprezentanții Elliptic au declarat pentru Wall Street Journal că Jihadul Islamic Palestinian, un grup militant care a luat ostatici în recentul atac asupra Israelului, a mai colectat încă 93 de milioane de dolari în criptomonede între iunie 2021 și august 2023.

Hamas, de asemenea, a colectat aproximativ 41 de milioane de dolari în plăți digitale”, se mai arată în raport.

„Oportuniști și adaptabili”

De-a lungul anilor, membrii grupării au reușit să evite sancțiunile impuse de Israel și Egipt și au reușit să-și diversifice sursele de finanțare.

„Nu există o singură metodă de finanțare pentru Hamas sau alte organizații teroriste. Sunt oportuniști și adaptabili”, a spus fostul analist CIA Yaya Fanusie, acum membru senior adjunct la Centrul pentru o Nouă Securitate Americană. „Eforturile de a-i opri sunt un joc constant de-a șoarecele și pisica”, potrivit acestuia.

Hamas nu s-a ferit nici să ceară public bani pentru a se finanța.

Gruparea, considerată teroristă de puterile occidentale, a folosit Facebook și X pentru a-și posta în mod public datele portofelelor digitale și pentru a le spune oamenilor cum să doneze, potrivit unui raport publicat în acest an de Departamentul pentru Securitate Internă din SUA.

Un bărbat din New Jersey a fost chiar anchetat în 2019, după ce s-a lăudat pe Instagram că „tocmai a donat 100 de dolari pentru Hamas”. Acesta a pledat vinovat în fața judecătorilor și a recunoscut că a trimis și parte dintr-un Bitcoin, undeva la 20 de dolari.

Tranzacții la limita legală

Pe măsură ce guvernele au încercat să controleze astfel de tranzacții, aripa militară a Hamas – Brigăzile al-Qassam – a anunțat în aprilie că va opri strângerea de fonduri în Bitcoin, tocmai pentru a-și proteja donatorii.

Dar se pare că Hamas n-a renunțat la astfel de practici.

Nu este clar câți bani au primit militanții palestinieni în criptomonede, dar există dovezi că au strâns sume semnificative.

Potrivit lui Dmitry Machikhin, CEO al software-ului de analiză criptografică BitOK, adresele de criptomonede legate de Hamas și confiscate de autoritățile israeliene au primit aproape 41 de milioane de dolari între 2020 și 2023, scrie WSJ.

Alte 94 de milioane de dolari ar fi fost deținute de Jihadul Islamic Palestinian, aliat al Hamas, potrivit Elliptic. Compania a remarcat, totuși, că nu era clar ce parte din aceste active aparțineau direct grupului.

Hamas și Brigăzile sale al-Qassam sunt printre „cei mai de succes inițiatori ai strângerii de fonduri bazate pe criptoactive până în prezent, dacă ne raportam la sumele adunate în acest fel”, a declarat Arda Akartuna, cercetător la Elliptic, pentru CNN.

Rețea greu de urmărit

Akartuna a remarcat că urmărirea tranzacțiilor cu criptomonede asociate cu Brigăzile al-Qassam a fost extrem de complicată. Grupul folosea adresele cripto de „utilizare unică”, care sunt generate o singură dată, pentru fiecare donator în parte. Mai mult, schimburile ilegale converteau în mod anonim criptomoneda în numerar, fără înregistrări.

„Infractorii vor căuta întotdeauna cea mai bună alternativă pentru a-și continua activitățile”, a spus Akartuna, explicând modul în care apar noi modalități de a strânge fonduri pe măsură sistemele evoluează.

Iran, cel mai important finanțator pentru Hamas

Dincolo de tranzacțiile cu criptomonede, Hamas a fost ajutată puternic de Iran, un adversar declarat al Israelului. Teheranul a oferit până la 100 de milioane de dolari anual grupărilor teroriste palestiniene, inclusiv Hamas și Jihadul Islamic Palestinian, conform unui raport al Departamentului de Stat al SUA din 2021.

Hamas a primit uneori fonduri iraniene prin finanțatori cu sediul în Turcia și Liban. De exemplu, un agent financiar din Liban a funcționat ca intermediar între Corpul Gărzii Revoluționare Islamice din Iran și Hamas și a lucrat cu grupul libanez Hezbollah pentru a se asigura că fondurile au fost transferate, potrivit unui raport al Trezoreriei americane din 2019.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#cripto #Hamas #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.