China acordă un împrumut de urgență de peste 30 de miliarde de dolari

În ultimii ani, China a distribuit zeci de miliarde de dolari sub formă de „împrumuturi de urgență” secrete către țări aflate în pericol de crize financiare, transformând Beijingul într-un concurent formidabil al FMI condus de occidentali, scrie Financial Times.

Aceste planuri de salvare reprezintă o schimbare față de împrumuturile uriașe pentru infrastructură pe care China le-a acordat timp de aproape un deceniu în cadrul Inițiativei Belt and Road, în valoare de 838 de miliarde de dolari, un program care a dus la eclipsarea Băncii Mondiale ca cel mai mare finanțator de lucrări publice din lume.

Trei dintre cei mai mari beneficiari ai împrumuturilor de salvare acordate de China au fost Pakistanul, Sri Lanka și Argentina, care au primit împreună până la 32,83 miliarde de dolari din 2017, potrivit datelor compilate de AidData, un laborator de cercetare de la William & Mary, o universitate din SUA.

Alte țări care au primit împrumuturi de salvare din partea instituțiilor de stat chineze au fost Kenya, Venezuela, Ecuador, Angola, Laos, Surinam, Belarus, Egipt, Mongolia și Ucraina, potrivit AidData, care nu a oferit detalii pentru aceste țări.

Astfel de credite au scopul de a permite țărilor să își continue plățile pentru datoria externă și să cumpere în continuare importuri, evitând astfel dificultățile balanței de plăți (BoP) care se pot transforma în furtuni în toată regula, precum criza asiatică din 1997 și criza din America Latină din anii 1980. Prescripțiile austere ale FMI în urma crizei asiatice au fost extrem de nepopulare, ceea ce a consolidat o reacție de respingere a acestuia care persistă până în prezent.

Spre deosebire de FMI, care anunță detaliile liniilor sale de credit, ale programelor de reducere a datoriilor și de restructurare a țărilor debitoare, China operează în mare parte în secret. Instituțiile financiare chineze publică puține detalii despre creditele pe care le acordă, iar Beijingul nu își condiționează împrumuturile de restructurarea datoriilor sau de reformele economice din țările beneficiare, au declarat analiștii. În cele mai multe cazuri, obiectivul împrumuturilor de urgență acordate de China este de a preveni neîndeplinirea obligațiilor de plată pentru împrumuturile de infrastructură acordate în cadrul Inițiativei Belt and Road, au declarat analiștii.

„Beijingul a încercat să mențină aceste țări pe linia de plutire prin acordarea de împrumuturi de urgență după împrumuturi de urgență, fără a le cere debitorilor săi să restabilească disciplina de politică economică sau să urmărească reducerea datoriei printr-un proces de restructurare coordonat cu toți creditorii principali”, a declarat Bradley Parks, director executiv al AidData.

Laboratorul de cercetare AidData întreține cea mai cuprinzătoare bază de date din lume privind activitățile de finanțare globală ale Chinei, în principal prin compilarea de date de la țările care primesc împrumuturi chinezești. Setul de date surprinde mii de împrumuturi de la peste 300 de instituții guvernamentale chineze și entități de stat din 165 de țări cu venituri mici și medii.

Parks a adăugat că abordarea Chinei deseori “amână ziua bilanțului”.

„Atunci când Beijingul acționează ca un creditor alternativ de ultimă instanță și salvează un stat suveran aflat în dificultate fără a impune o disciplină de politică economică sau fără a urmări o reeșalonare coordonată a datoriei cu principalii creditori, el dă efectiv cu piciorul la o situație și îi lasă pe alții să rezolve problema de solvabilitate subiacentă”, a spus Parks.

Un studiu al împrumuturilor individuale acordate de instituțiile financiare chineze începând din 2017 Pakistanului, un participant-cheie în cadrul Inițiativei Belt and Road, arată un sprijin sub formă de împrumuturi de la băncile de stat și de la SAFE, agenția care controlează rezervele valutare de 3 miliarde de dolari ale Beijingului.

Condițiile acestor împrumuturi sunt departe de a fi concesive, incluzând adesea o marjă de aproximativ 3 % peste costurile de finanțare de referință. Pe lângă aceste împrumuturi, Banca Populară a Chinei, banca centrală, are un acord de swap valutar cu omologul său pakistanez care permite Islamabadului să retragă fonduri atunci când are nevoie, arată înregistrările AidData. PBoC a refuzat să comenteze.

Comentatorii au declarat că împrumuturile de salvare acordate de China riscă să prelungească și să exacerbeze dificultățile legate de datorii și crizele care urmează adesea în țările debitoare.

„Le văd ca pe un impediment major în calea rezolvării crizelor”, a declarat Gabriel Sterne, șef al departamentului EM macro la Oxford Economics și fost economist senior la FMI.

#imprumut #dolari #china

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Numărul tinerilor din Republica Moldova continuă să scadă. La începutul anului 2026, în țară locuiau 517,3 mii de persoane cu vârsta cuprinsă între 14 și 34 de ani, cu 13 500 mai puține decât cu un an înainte, arată datele Biroului Național de Statistică.

Raportată la cele 365 de zile ale anului, diminuarea reprezintă echivalentul statistic a aproximativ 37 de tineri pe zi. Calculul nu indică însă câți tineri au emigrat zilnic, întrucât datele nu precizează cauzele scăderii și includ inclusiv trecerea persoanelor dintr-o grupă de vârstă în alta.

Tinerii constituie în prezent 21,9% din populația cu reședință obișnuită a țării, adică puțin peste unul din cinci locuitori. Dintre aceștia, 52,1% sunt femei, iar 47,9% – bărbați.

Datele arată că declinul se concentrează în special în rândul tinerilor adulți. Numărul persoanelor de 20–34 de ani s-a redus într-un singur an cu 16.200. Cea mai mare scădere, de 8.200 de persoane, a fost înregistrată în grupa de 30–34 de ani. Au urmat tinerii de 25–29 de ani, al căror număr s-a diminuat cu 5.500, și cei de 20–24 de ani – cu 2.500.

În schimb, generația de 14–19 ani a crescut cu 2.700 de persoane. Majorarea a compensat parțial reducerea din grupele mai mari de vârstă, dar nu a reușit să oprească declinul general.

În ceea ce privește situația de pe piața muncii, în anul 2025, doar 37,7% dintre tinerii de 15–34 de ani erau ocupați, iar 59,9% se aflau în afara forței de muncă. Mai mult de jumătate dintre tinerii inactivi erau elevi sau studenți, iar 19% se ocupau de îngrijirea familiei.

Totuși, 27,9% dintre persoanele de 15–34 de ani nu lucrau și nu erau cuprinse în nicio formă de educație sau instruire. În categoria de 15–29 de ani ponderea tinerilor NEET a fost de 23,2%, iar în rândul celor de 15–24 de ani de 14,5%.

Rata șomajului în rândul tinerilor de 15–24 de ani a ajuns la 7,4%, aproape dublu față de media națională de 3,8%. Paradoxal, cea mai mare rată a șomajului a fost înregistrată în rândul tinerilor cu studii superioare – 6,2%, comparativ cu 5,3% în cazul celor cu un nivel scăzut de instruire.

Aproape fiecare al cincilea tânăr ocupat, 18,7%, muncea informal. Dintre tinerii salariați, 5,8% lucrau fără contract individual de muncă. Practica era de peste două ori mai răspândită printre bărbați: 7,8%, față de 3,6% în cazul femeilor.

Numărul elevilor de liceu, al celor din învățământul profesional tehnic și al studenților a ajuns la 151.900, cu 5% mai mult decât în anul precedent. Învățământul profesional tehnic număra 50.200 de elevi, cu aproximativ 22% mai mulți decât în anul de studii 2021/2022.

În universități se menține însă o concentrare puternică asupra anumitor specialități. Aproape jumătate dintre absolvenții din 2025, respectiv 45,2%, au studiat business, administrare și drept. Calculat din totalul de 13.800 de absolvenți, este vorba despre aproximativ 6.200 de persoane. Domeniile inginerești au reprezentat doar 8%, echivalentul a circa 1.100 de absolvenți.

Datele BNS mai scot în evidență decalajele dintre sat și oraș. Vârsta medie la prima naștere a fost de 28,5 ani în mediul urban și de 24,4 ani în mediul rural, o diferență de peste patru ani. Totodată, 78,6% dintre gospodăriile urbane cu familii tinere aveau un computer, față de numai 48,3% în mediul rural. În cazul aparatelor de aer condiționat, decalajul este și mai mare: 39,5% față de 9,3%.

Tabloul statistic indică două tendințe opuse: participarea tinerilor la educație este în creștere, însă generația tânără se restrânge, iar integrarea pe piața muncii rămâne dificilă. Datele folosesc grupe de vârstă diferite, de la 14–34 la 15–24 sau 15–29 de ani, astfel încât indicatorii nu pot fi comparați direct fără a ține cont de populația de referință.