Criză de cauciucuri pentru armata lui Putin. „Made in URSS” pe anvelopele unui lansator Grad

Fotografiile postate pe rețelele de socializare arată că anvelopele par să aibă marcaje de reșapare, încercarea de „întinerire” având loc cândva între căderea Uniunii Sovietice din 1991 și ziua de astăzi.

Trebuie spus că experții și producătorii recomandă ca niciun cauciuc să nu mai fie folosit după mai mult de zece ani de la data fabricației.

Nu numai faptul că poartă marca „Made in URSS” (în engleză ceea ce sugerează că au fost inițial produse de export) le dezvăluie vechimea, ci și modul cum arată acestea.

Acestea sunt crăpate, au zone arse de soare și prezintă și porțiuni descojite.

„Cineva a căutat în adâncul unui depozit undeva în Federația Rusă pentru a face rost de aceste anvelope din timpul Războiului Rece, pentru că nu mai era nimic altceva. Nu pui ceva atât de potențial periculos pe un sistem de armament major decât dacă ești disperat. Nici măcar dacă ești rus”, scrie pe Twitter, Trent Telenko, un utilizator pasionat de subiect, fost angajat al Departamentului Apărării din SUA

„Acesta, apropo, este motivul pentru care unitățile de informații tehnice colectează toate detaliile de fabricație ale echipamentelor capturate pentru a crea dosare despre unde/prin cine/când este fabricat echipamentul inamic.

Îți oferă informații despre economia inamicului pe care nu le poți găsi nicăieri altundeva. Cum ar fi aceea că Rusia duce lipsă de anvelope de camion”, adaugă acesta.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

It has been a little while since I've talked about truck tires, but I've been DM-ed a couple of photos what are worth a thread.🧵

This is a Russian Grad launch truck with really old tires.👇

1/ pic.twitter.com/OocLp4yazJ

— Trent Telenko (@TrentTelenko) May 2, 2022

#cauciuc #lansator de rachete #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.