Europa spune adio maşinilor mici: De ce familiile europene tot mai restrânse preferă maşinile tot mai mari

A pune un Peugeot 208, cel mai bine vândută maşină din Europa anul trecut, lângă un Ford F-150, omologul său american, este ca şi cum ai compara un Chihuahua cu un dog german. De ce înclină europenii tot mai mult spre cel din urmă?

Ambele au patru roţi şi servesc de obicei aceluiaşi scop: de a transporta şoferul dintr-un loc în altul. Altfel, au puţine în comun. F-150 cântăreşte peste două tone, de două ori mai mult decât suplul Peugeot. Şoferul camionetei americane stă cu o jumătate de metru mai sus decât francezul, care zgârie asfaltul în compactul său de familie. Chiar şi ignorând bena ataşată la spate interiorul maşinii americane se simte mai încăpător decât întreaga maşină europeană. Un şofer parizian mereu încrezător în abilităţile sale de a parca ar putea foarte bine să încerce să-şi strecoare vehiculul în cabina mastodontului american, scrie The Economist.

Când vine vorba de automobilism, europenii au simţit mult timp că dimensiunea nu contează. Drumurile care leagă continentul au fost bătute de maşini zdravene, propulsate de motoare care ar fi fost făcute de ruşine chiar şi de maşinile de tuns iarba americane. Totuşi, ceea ce le lipsea maşinilor europene la capacitate cilindrică era compensat prin sex-appeal. Fiat 500, Volkswagen Beetle, Austin Mini, Citroën 2CV şi chiar şi bătrânele Trabanturi din Germania de Est au devenit toate icoane ale culturii pop, la fel de emblematice pentru ceea ce este Europa ca filmele din Nouvelle Vague sau o plimbare cu o Vespa trăgând în acelaşi timp din ţigară. Din păcate, aceste bijuterii industriale în curând vor mai defila doar până la depozitele de fier vechi. De la începutul secolului, maşinile vândute în UE au câştigat în medie peste 200 kg, o treime dintr-un Fiat 500 original. Au crescut în înălţime, în lăţime şi lungime, deşi legal nu pot transporta mai mulţi pasageri. Vehiculele utilitare sport (SUV-uri), piese de bărbăţie auto create special pentru preeriile americane, stăpânesc din ce în ce mai mult peisajele urbane europene, de la Helsinki la Atena.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#modele #Europa #mașini

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Fostul premier Ion Sturza consideră că reforma bugetar-fiscală propusă de Guvern este, în ansamblu, una echilibrată, cu un impact pozitiv asupra veniturilor bugetare, chiar dacă efectele reale vor depinde de evoluția economiei și de comportamentul contribuabililor.

Într-o analiză publicată pe rețelele Facebook, Sturza afirmă că proiectul, conceput inițial pentru a aduce mai mulți bani la buget, s-a transformat într-o reformă „aproape neutră” din punct de vedere fiscal. Potrivit calculelor sale, unele măsuri vor reduce veniturile bugetare cu aproximativ 1,5–1,8 miliarde de lei, însă alte modificări vor genera încasări suplimentare de 3,5–4,3 miliarde de lei, ceea ce ar însemna un câștig net de 1,5–2,5 miliarde de lei.

Fostul premier estimează că majorarea scutirii personale va diminua veniturile bugetului cu circa 800 de milioane de lei, iar extinderea facilităților pentru profitul reinvestit cu încă 150–200 de milioane de lei. În același timp, majorarea impozitului pe dividende și câștigurile de capital, accizele mai mari la produsele considerate „vicii”, acciza la motorină, taxa suplimentară pe profitul băncilor, majorarea TVA pentru sectorul HoReCa și taxarea coletelor poștale ar urma să compenseze aceste pierderi și să aducă venituri suplimentare.

„Modest, dar totuși pe plus. Nu este o reformă extractivă, dar nici un mare stimulent pentru economie”, a remarcat Ion Sturza.

Totodată, el avertizează că estimările sunt teoretice și că rezultatele finale vor depinde de reacția economiei. În opinia sa, dacă economia va răspunde pozitiv, reforma ar putea aduce în următorii doi-trei ani încă 1,5–2 miliarde de lei la buget. În schimb, dacă vor scădea consumul, vor crește contrabanda sau băncile își vor reduce profitul impozabil prin optimizări fiscale, efectul asupra veniturilor bugetare ar putea deveni aproape neutru.

Sturza observă și o contradicție în filosofia reformei. Deși apreciază că aceasta este aliniată practicilor europene, fostul premier consideră că majorarea impozitării dividendelor și a câștigurilor de capital reduce atractivitatea investițiilor și randamentul capitalului, ceea ce nu reprezintă cel mai puternic argument pentru atragerea investitorilor.

În același timp, Ion Sturza apreciază modul în care Guvernul a comunicat reforma, afirmând că aceasta a fost prezentată „ca la carte”, prin accentul pus pe taxarea băncilor și a produselor cu accize majorate, ceea ce, în opinia sa, demonstrează „o altă formă de comunicare și o maturitate politică a tehnocrației moldovenești”.

În final, fostul premier le recomandă atât susținătorilor, cât și criticilor reformei să nu se grăbească cu concluziile, apreciind că actualul pachet fiscal reprezintă „o variantă acceptabilă pentru aproape toți”, neutră din punct de vedere politic și cu potențial de a avea un impact economic și social pozitiv.