Evaziunea fiscală în Grecia depăşeşte 60 de miliarde de euro anual: "Suntem consideraţi campionii Europei"

Guvernatorul Băncii Centrale a Greciei, Yannis Stournaras, a afirmat că evaziunea fiscală în ţară depăşeşte 60 de miliarde de euro anual, informează publicaţia Ekathimerini.

Veniturile oficiale declarate în Grecia totalizează 80 de miliarde de euro, în timp ce consumul totalizează 140 de miliarde de euro, iar consumul nu este însoţit de un declin al economiilor, care continuă să crească, susţine Stournaras într-un interviu acordat site-ului de ştiri in.gr.

„Suntem consideraţi campionii Europei” la evaziune fiscală, în pofida progreselor înregistrate cu majorarea veniturilor fiscale ca procent din PIB, a declarat Stournaras.

Acesta a adăugat, referindu-se la creditele neperformante (NPL), că este pregătită pentru a fi trimisă viitorul ministru de Finanţe al ţării o iniţiativă legislativă care va cuprinde un cod deontologic comun pentru fondurile care administrează NPL.

De asemenea, susţine guvernatorul Băncii Centrale a Greciei, pentru a reduce diferenţa între dobânzile la depozite şi credite trebuie îmbunătăţită concurenţa în sistemul bancar, ajutând băncile mai mici şi solicitând Guvernului să ofere condiţii de concurenţă egale.

Stournaras şi-a exprimat încrederea că Grecia îşi recâştiga ratingul de tip „investment-grade” (recomandat pentru investiţii) în 2023, după 12 ani în care a fost retrogradată la „junk” (nerecomandat pentru investiţii), şi a reiterat că ţara are nevoie de un Guvern cu o viziune pe termen lung.

Pe ansamblul anului trecut, PIB-ul Greciei a crescut cu 5,9%.

Dar creşterea costurilor cu energia şi inflaţia au determinat Guvernul de la Atena să previzioneze un avans al economiei de doar 2% în 2023.

Performanţa sa economică este esenţială pentru îndeplinirea obiectivului de revenire la un calificativ „investment-grade”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#campioni #evaziune #Grecia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alice Weidel, liderul partidului german de extremă dreapta AfD şi candidatul oficial la funcţia de cancelar, este un paradox. Deşi ea a câştigat teren pe scena politică din Germania prin discursul său extremist şi a promisiunilor cu iz suveranist, Weidel a lucrat la Goldman Sachs, cea mai puternică bancă de pe Wall Street şi totodată o emblemă a tot ce este opusul suveranismului, scrie Financial Times.

Weidel, în vârstă de 45 de ani, nu se încadrează în stereotipul politicianului de extremă dreapta. Ea este căsătorită cu producătoroarea elveţiană de filme Sarah Bossard, cu care locuieşte împreună cu cei doi copii adoptaţi în Elveţia. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca analist pentru Goldman Sachs şi Allianz în Frankfurt, iar mai târziu a scris o teză de doctorat despre sistemul de pensii chinez.

De când a preluat frâiele AfD, Aliece Weidel a scris istorie. Partidul s-a clasat pe locul al doilea la alegerile europarlamentare din iunie, iar toamna trecută a obţinut până la 33 % din voturile germanilor în contextul alegerilor regionale, în ciuda acuzaţiilor care planează asupra unor membri de rang înalt din partid. Ei sunt acuzaţi de spionaj şi colaborarea cu state precum Rusia şi China.

Sondajele sugerează acum că AfD – care este împotriva musulmanilor, atacă cultura „woke” şi doreşte ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei – este pe cale să obţină primul său loc doi în alegerile parlamentare din 23 februarie, cu un procent record de 20 % din voturi.

Analiştii o văd pe Weidel ca pe o încercare a partidului de a da o faţă umană extremismului de dreapta într-o ţară care nu a uitat trecutul nazist şi nu vrea să îl repete.

Cu toate acestea, încercarea AfD a dat greş în timpul discursului lui Weidel de la Riesa, unde a făcut apel la cei mai loiali susţinători şi membri de partid şi unde a criticat „gloata de stânga”, care a întârziat începerea conferinţei cu două ore.

Ea a folosit şi îmbrăţişat în discursul său termenul extrem de controversat de „remigraţie”, promiţând „deportări pe scară largă ale imigranţilor”şi evocând o serie de atacuri comise în ultimii ani de migranţi şi solicitanţi de azil.

În cea mai recentă încercare a partidului de a face referire la epoca nazistă fără a încălca legea, un alt şef regional al partidului a încurajat mulţimea să scandeze „Alice für Deutschland” – un joc de cuvinte care face referire sloganul interzis „Alles für Deutschland”, care înseamnă „totul pentru Germania”.

Cei care au cunoscut-o pe Weidel în perioada în care a lucrat în domeniul finanţelor, în urmă cu două decenii, nu reuşesc să o asocieze cu liderul de extremă dreapta de astăzi.

Jim Dilworth, un bancher american care locuieşte în Germania şi care a lucrat cu ea la Goldman şi, ulterior, la Allianz Global Investors, a declarat că, la acea vreme, Weidel nu afişa opinii de dreapta. „Cel mai „radical” aspect al opiniilor sale a fost scepticismul faţă de euro ca monedă comună”, a spus el.

Dilworth a adăugat că, atunci când el şi-a exprimat mai târziu surprinderea faţă de decizia ei de a se alătura AfD, ea i-a spus că „mi-ar lua 20 de ani” să fac acelaşi progres în cadrul creştin-democraţilor de centru-dreapta.

„Deci, practic, acesta este motivul pentru care a ales acest partid. Cred că a existat o mulţime de oportunism acolo.” a mai spus Dilworth.

Analiştii şi chiar unii dintre aliaţii săi din cadrul AfD susţin că, chiar dacă partidul este pe cale să câştige şi mai multe voturi decât la alegerile din 2021, doar o parte dintre acestea sunt pe numele lui Weidel.

Alice Weidel, care este co-lider al AfD din 2019, s-a dovedit a fi şi o supravieţuitoare într-o formaţiune cunoscută pentru luptele sale interne. Surse din interior spun că a fost abilă în gestionarea flancului radical al partidului.

Indiferent de performanţele sale, partidul nu are aproape nicio speranţă de a prelua puterea la Berlin după votul de luna viitoare, din cauza „firewall-ului” ridicat de partidele principale din Germania, care au exclus toate formarea unei coaliţii cu AfD.

Dar oficialii acestuia se uită deja la următorul set de alegeri, programat pentru 2029, când speră la şi mai multă deziluzie din partea alegătorilor.