Goana după aur cuprinde și Coreea de Sud! Achiziții de 250 de milioane de dolari după 13 ani de pauză

Banca centrală a Coreei de Sud a cumpărat, pentru prima dată în ultimii 13 ani, active legate de aur, alăturându-se valului de bănci centrale care își diversifică rezervele pe fondul incertitudinilor geopolitice și economice globale.

Potrivit documentelor depuse la Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA (SEC), la sfârșitul trimestrului al doilea, Bank of Korea deținea 679.765 de unități ale SPDR Gold Shares, cel mai mare fond tranzacționat la bursă din lume susținut de aur fizic. Valoarea investiției se ridica la aproximativ 250 de milioane de dolari.

Cu numai trei luni înainte, banca centrală sud-coreeană nu deținea unități ale acestui ETF.

Reprezentanții Bank of Korea au confirmat că este prima achiziție de active legate de aur după 2013. Operațiunea nu majorează însă rezervele oficiale de aur fizic ale țării. Unitățile ETF sunt clasificate drept valori mobiliare și sunt contabilizate în cadrul rezervelor valutare.

Mișcarea vine într-un moment în care băncile centrale din întreaga lume își sporesc expunerea la aur, considerat un activ de refugiu în perioade de tensiuni geopolitice, inflație și volatilitate pe piețele financiare.

Potrivit datelor World Gold Council citate în material, băncile centrale au cumpărat net 289 de tone de aur în cele trei luni încheiate în iunie, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată pentru un trimestru al doilea.

Coreea de Sud a stat până acum deoparte de această cursă. Rezervele sale de aur fizic au rămas neschimbate de la ultimele achiziții efectuate în 2013 și se ridică la aproximativ 104,4 tone.

Economistul Choi Gyu-ho de la Hanwha Investment & Securities consideră că ponderea aurului în rezervele Bank of Korea rămâne relativ redusă și că banca centrală are spațiu pentru noi achiziții.

Semnalul este întărit și de o altă decizie recentă. Bank of Korea a anunțat că va crea un mecanism prin care va putea achiziționa aur rafinat în Coreea de Sud, o premieră în aproape șase decenii. Măsura urmărește diversificarea surselor de aprovizionare și ar putea permite creșterea graduală a ponderii aurului în rezerve.

Alegerea unui ETF în locul achiziției directe de lingouri oferă băncii centrale o flexibilitate mai mare. Instrumentele de acest tip pot fi cumpărate și vândute rapid pe piață, permițând expunerea la evoluția prețului aurului fără costurile și logistica asociate depozitării suplimentare de metal fizic.

Revenirea Coreei de Sud pe piața activelor legate de aur după 13 ani reprezintă astfel un nou indiciu al tendinței băncilor centrale de a căuta alternative de protecție pentru rezerve într-un mediu economic și geopolitic tot mai incert.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.