Le Pen vrea să scoată Franța din NATO, să se apropie de Rusia, să schimbe cooperarea cu Germania și relația cu SUA

13 Apr. 2022, 20:38
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
13 Apr. 2022, 20:38 // Actual //  bani.md

Marine Le Pen, candidata de extremă dreaptă care se va confrunta cu președintele Emmanuel Macron în turul al doilea al alegerilor prezidențiale franceze din 24 aprilie intenționează să scoată Franța din NATO, să revizuiască relațiile Parisului cu SUA, să oprească cooperarea militară și industrială cu Germania și să se apropie de Rusia lui Vladimir Putin, după cum reiese din programul politic al acesteia, consultat de publicația franceză Les Echos.

Programul politic privind afacerile externe al lui Marine Le Pen, candidata formațiunii politice Rassemblement National (RN – Reuniunea Națională), reprezintă o adevărată schimbare în timpul războiului din Ucraina, dacă aceasta va câștiga algerile.
Potrivit jurnaliștilor francezi de la Les Echos, Marine Le Pen dorește cel mai mult să răstoarne masa jocului dacă va ajunge la Palatul Elysée după scrutinul decisiv din 24 aprilie. Candidata aflată la a treia încercare de a deveni președinte are un singur obiectiv: să recâștige măreția trecută a Franței, pe care guvernele anterioare i-au permis să se prăbușească, potrivit acesteia, și să-și reconstruiască independența.

Politica lui Le Pen referitoare la NATO lasă impresia de o reconectare cu tradiția gaulistă, arată Les Echos. Candidata de extremă dreaptă intenționează astfel să retragă Franța din comandamentele militare ale Alianței, așa cum a făcut generalul de Gaulle în 1966, prin memorandumul din 9 martie, care prevedea intenţia guvernului francez de a se retrage din structurile de comandă ale NATO și solicita Cartierului General al Alianței Nord-Atlantice ca unităţile aliate să părăsească teritoriul Franţei, iar sediul Centralei NATO din Europa ce se afla la Paris, să fie relocat într-o altă țară.

În anul 2009, președintele francez de la acea vreme, Nicolas Sarkozy, a aprobat decizia de reintegrare a Franței în structurile de comanda a NATO.

Relația Franței cu SUA, dacă Marine Le Pen ajunge președinte 

Marine Le Pene crede că cu Statele Unite, „relația fundamentală nu funcționează în interesul Franței”. Pentru ea, „Statele Unite nu se comportă întotdeauna ca un aliat al Franței”. Prin urmare, oponenta politică a lui Emmanuel Macron crede că este necesar să se „revizuiească” cooperarea cu Casa Albă, în special în ceea ce privește zona cooperării în domeniul informațional.

Marine Le Pen contestă, de asemenea, interesul cuplului franco-german și dorește „să pună capăt cooperării industriale întreprinse cu Germania în domeniul armamentului, desfășurată în detrimentul suveranității tehnologice și al interesului industrial, potrivit candidatei de extremă dreaptă.

Dacă Macron pierde, Parisul se va uita spre Moscova 

Marine Le Pen ar vrea să consolideze relația bilaterală cu Regatul Unit, care s-a desprins de blocul comunitar al UE. „A dori să te apropii de țara cea mai apropiată de Statele Unite și cea mai atașată de NATO este în cel mai bun caz o abordare incoerentă”, a declarat Nicolas Tenzer, președintele Centrului de Studiu și Reflecție pentru Acțiune Politică (CERAP) din Paris.

Marine Le Pen, în scenariul în care va deveni președintă a Franței, va căuta și „o alianță cu Rusia” pe anumite subiecte precum „securitatea europeană” și „lupta împotriva terorismului pe care a asigurat-o cu mai multă consecvență decât orice altă putere”, după cum se precizează programul său politic scris înainte ca Vladimir Putin să înceapă războiul din Ucraina.

Relațiile dintre RN și liderul de la Kremlin au fost întotdeauna bune. Marine Le Pen s-a întâlnit cu președintele rus în 2017, la trei ani după anexarea Crimeei și declanșarea ostilităților în Donbas, iar campania ei electorală a fost finanțată de o bancă rusă. Există o oarecare incongruență în a-l vedea pe Vladimir Putin persistând în a dori să „denazifice” Ucraina în timp ce finanțează mișcările de extremă dreaptă în Europa, notează jurnaliștii de la Les Echos.

Marine Le Pen vrea „o apropiere strategică” între NATO și Rusia după încheierea războiului din Ucraina

Marine Le Pen a pledat miercuri pentru o „apropiere strategică între NATO şi Rusia”, „de îndată ce războiul ruso-ucrainean va fi fost încheiat şi va fi fost reglat printr-un tratat de pace”.

„Este interesul Franţei şi al Europei, dar de asemenea, cred, al Statelor Unite, care nu au niciun interes să vadă apărând o uniune strânsă sino-rusă”, a afirmat Le Pen într-o conferinţă de presă la Paris pe tema diplomaţiei.

Candidata extremei drepte a mai afirmat că nu doreşte nici „supunerea faţă de Moscova”, așa cum a scris presa, nici „alinierea în spatele administraţiei Biden”, mai ales în regiunea Asiei şi Oceaniei.

„O repet, fără ambiguitate, (odată) aleasă preşedinte, voi părăsi comandamentul integrat (al NATO), dar nu voi renunţa la aplicarea articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, privind securitatea colectivă, exact aşa cum a fost cazul înainte de 2009”, a adăugat pretendenta scaunului prezidențial de la Elysee.

Marine Le Pen propune în proiectul său prezidenţial o „alianţă” cu Rusia pentru a o include „într-o arhitectură de securitate europeană care nu se poate confunda total cu NATO”, considerată de către lidera extremei drepte franceze drept o „organizaţie belicoasă”.

La 4 aprilie, Marine Le Pen a vorbit despre „crime de război” în Ucraina după descoperirea cadavrelor a sute de civili în regiunea Kiev, mai ales la Bucha.
Candidata prezidenţială rămâne ostilă sancţiunilor economice împotriva Moscovei, în numele protejării puterii de cumpărare a francezilor.

La sfârşitul lui martie, ea a refuzat să-l numească pe Vladimir Putin „criminal de război”, pentru că „nu se negociază pacea insultând una din cele două părţi”, a declarat aceasta.

28 Iun. 2026, 10:49
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
28 Iun. 2026, 10:49 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Economistul Iurie Rija afirmă că sfârșitul lunii iunie aduce atât oportunități, cât și provocări pentru agricultori. Potrivit acestuia, ieftinirea petrolului și a gazelor naturale a redus costurile pentru motorină și îngrășăminte, însă, în același timp, și prețurile cerealelor au intrat pe o tendință descendentă.

Rija susține că cea mai mare oportunitate a momentului este reprezentată de îngrășămintele cu azot, ale căror prețuri au scăzut aproape la jumătate față de maximele înregistrate anterior. Ureea se tranzacționează la aproximativ 400–420 de dolari pe tonă în porturile din România, în timp ce sulfatul de amoniu și azotatul de amoniu s-au ieftinit semnificativ într-o singură săptămână. Potrivit economistului, normalizarea transportului prin Strâmtoarea Hormuz și revenirea Iranului pe piață au contribuit la majorarea ofertei și la reducerea prețurilor.

În aceste condiții, el recomandă agricultorilor care dispun de resurse financiare și spații de depozitare să achiziționeze acum îngrășămintele pentru campania agricolă 2026–2027, apreciind că riscul unei viitoare creșteri a prețurilor este mai mare decât cel al unor noi scăderi.

Pe de altă parte, economistul avertizează că piața cerealelor rămâne slabă. Prețurile porumbului și soiei continuă să fie sub presiune, iar pentru grâu și orz perspectivele sunt influențate negativ de recolta record estimată în Turcia, care ar putea accentua concurența pe piețele de export din regiunea Mării Negre, inclusiv pentru Republica Moldova.

În schimb, floarea-soarelui continuă să beneficieze de prețuri ridicate, susținute de oferta redusă din regiune și de cererea puternică din India. Totuși, Rija atrage atenția că noua recoltă este deja ofertată la prețuri mai mici, ceea ce indică faptul că actualele cotații favorabile sunt temporare și avantajează în special vânzarea stocurilor vechi.

Economistul remarcă și creșterea cu peste 40% a costurilor transportului maritim față de anul trecut, aspect care oferă producătorilor din Republica Moldova un avantaj competitiv pe piețele din bazinul Mediteranei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, datorită distanțelor mai scurte de livrare.

În concluzie, Iurie Rija consideră că 2026 nu este nici un an de criză, nici unul excepțional pentru agricultură, ci un an în care succesul depinde de controlul costurilor și de alegerea momentului potrivit pentru valorificarea producției.