Luxul elitelor cleptocrate i-a înfuriat pe kazahi. Sturza: O țară bogată în petrol de care beneficiază doar elita

Dublarea de la ce, de la 20 de cenți la 40 de cenți, a gazului lichefiat a fost doar o scânteie care a aprins o făclie foarte mare și care este consecința multiplelor probleme politice și sociale pe care le are Kazahstanul, chiar dacă este, aparent, o țară bogată în resurse, a comentat protestele din Kazahstan fostul premier și actualul om de faceri Ion Sturza.

Deci, eu cred că este un exemplu clasic de „blestem al petrolului”, o țară bogată în petrol de care beneficiază doar elita și foarte puțin beneficiază oamenii de rând. Și a doua, să spunem așa, capcană serioasă a Kazahstanului este așa-numitul venit mediu per capita din PIB, 25-26 de mii de dolari care pare mare, dar care se redistribuie foarte inegal la cetățeni. Pe de o parte, avem o elită extrem, exorbitant, aș spune, fiindcă o cunosc, de bogată, care nu se rușinează să epateze avioane private, palate, case în Dubai, case în Europa”, a mai spus omul de afaceri.

Sturza afirmă, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, că cei care sunt cei mai mari cumpărători de real estate în Europa, în Elveția, în Franța, la Londra sunt kazahii.

Pe de altă parte, o foarte mare parte a populației, din cele 19 milioane cred că o treime sunt la limita sărăciei. Ca să vă dați seama, salariul minim în Kazahstan este de 100 de dolari, adică ar fi aproximativ 1.500 de lei, deci la coada clasamentului, există această inegalitate foarte mare între elită și oamenii simpli. Și, bineînțeles, regimul. Regimul care nu s-a democratizat, nu au fost făcute niciun fel de reforme politice, s-a compresat și, respectiv, a fost nevoie doar de o scânteie, pentru ca aceste cerințe economice să se transforme în cerințe politice. Ei nu au un proces democratic de alegeri, nu au alegeri la nivel local, la nivel regional, în condițiile în care au o altă elită decât cea economică, o elită intelectuală, culturală foarte educată”, a punctat omul de afaceri.

#revolte #Kazahstan #pterol

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Acordul de parteneriat dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur intră, la începutul anului 2026, într-o etapă decisivă, după susținerea politică exprimată de Consiliul UE în luna ianuarie. Deși documentul nu este încă ratificat oficial și urmează să fie avizat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și votat în Parlamentul European, direcția strategică este deja conturată: Uniunea Europeană își consolidează relațiile comerciale cu America de Sud, inclusiv ca reacție la tensiunile tarifare cu Statele Unite.

Potrivit analizei realizate de economistul Iurie Rija, relația comercială UE–Mercosur este una profund asimetrică. În 2024, schimburile comerciale au depășit 111 miliarde de euro, însă pentru Uniunea Europeană, Mercosur reprezintă doar 2,14% din totalul exporturilor sale globale. În schimb, pentru statele sud-americane, UE este al doilea partener comercial, absorbind 13–14% din exporturile lor totale, în special produse agricole, alimentare și materii prime.

Structura comerțului explică dezechilibrul. Mercosur exportă masiv produse agricole, soia, cafea, cereale, carne și zahăr, în timp ce UE livrează bunuri industriale cu valoare adăugată mare – mașini, echipamente, produse chimice și farmaceutice. Acordul prevede eliminarea taxelor vamale pentru 91% dintre exporturile UE către Mercosur și pentru 92% dintre exporturile Mercosur către UE, inclusiv reducerea drastică a tarifelor de până la 35% aplicate anterior produselor industriale europene.

Pentru Republica Moldova, impactul nu vine din zona unui „șoc” de preț la alimente, avertizează Iurie Rija. Contingentele tarifare negociate pentru carne, zahăr sau produse de bază sunt marginale raportate la consumul total al UE și nu au capacitatea de a genera distorsiuni majore de preț nici în Uniunea Europeană, nici pe piața moldovenească. Moldova rămâne, oricum, dependentă structural de importuri la carne și zahăr.

Presiunile reale apar însă în segmentele orientate spre export, unde Republica Moldova este deja integrată în piața europeană. Cele mai vulnerabile domenii sunt mierea de albine, bioetanolul, uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia. În cazul mierii, acordul introduce un contingent de 45 de mii de tone fără taxe vamale din Mercosur, echivalent cu 10% din consumul UE și circa un sfert din totalul importurilor. În acest context, exportatorii moldoveni, care livrează anual 4–4,5 mii de tone pe piața europeană, vor fi nevoiți să concureze cu producători sud-americani cu costuri mult mai mici.

O situație similară se conturează pe piața bioetanolului. Eliminarea taxelor pentru un contingent de 450 de mii de tone din Mercosur va intensifica concurența pentru producătorii moldoveni, cu efect direct asupra marjelor de profit și, implicit, asupra prețului de achiziție a porumbului, una dintre cele mai sensibile culturi agricole pentru Republica Moldova.

În cazul uleiului de floarea-soarelui și al uleiului de soia, acordul nu prevede contingente tarifare, ceea ce înseamnă acces nelimitat fără taxe pe piața UE. Deși, în prezent, Moldova exportă volume semnificativ mai mari decât Argentina către UE, eliminarea taxelor va face piața europeană mult mai atractivă pentru producătorii sud-americani, cu riscul comprimării marjelor de procesare în întreg bazinul Mării Negre.

Potrivit lui Iurie Rija, clauza de salvgardare inclusă în acord, care permite UE să reintroducă temporar taxe vamale în cazul unor prejudicii grave pentru industrie, rămâne un instrument limitat și reactiv. În aceste condiții, pentru Republica Moldova, adaptarea nu ține de protecționism, ci de consolidarea capacităților de procesare, diferențierea prin calitate și trasabilitate și poziționarea mai clară pe nișe premium.

Concluzia economistului este una pragmatică: acordul UE–Mercosur nu amenință accesul Moldovei pe piața europeană, dar va reduce marjele de profit în sectoarele-cheie orientate spre export, într-o piață europeană care va deveni structural mai competitivă odată cu intrarea în vigoare a acestui acord.