Moldova, spre calea de a obține dreptul de export în UE de carne de pasăre și ouă categoria B

Foaia de parcurs pentru obținerea de către Republica Moldova a dreptului de a exporta în Uniunea Europeană carne de pasăre și ouă categoria B a fost realizată în proporție de 95%. Anunțul a fost făcut de către Ministerul Economiei și Infrastructurii în urma unei ședințe de lucru.

De asemenea, în cadrul întrevederii, autoritățile au discutat despre mersul lucrărilor privind efectuarea auditului Republicii Moldova în vederea evaluării controalelor oficiale în domeniul sănătății animalelor pentru carnea de pasăre, produsele din carne de pasăre și ouălor destinate exportului în Uniunea Europeană, care, se va desfășura în regim online în perioada 19 – 30 aprilie 2021. Auditul presupune examinarea aspectelor importante, precum lanțurile de producție pentru produsele din carne de pasăre, cerințele în vigoare pentru certificarea oficială a testărilor în domeniul sănătății animalelor, funcționarea rețelei de laboratoare și altele.

Cu referire la exportul și tranzitul din Republica Moldova în Uniunea Europeană a produselor compuse, MEI precizează că la nivelul Uniunii Europene are loc procesul de modificare a legislației în acest sector, care va intra în vigoare în luna aprilie curent. Odată cu intrarea în vigoare a legislației respective și a listării țării noastre în decizia UE, Moldova va avea posibilitatea să exporte produse compuse, precum produse de patiserie și cofetărie, care sunt stabile la temperatura ambiantă.

Cât despre produsele lactate, procedura de obținere a dreptului de export în UE, presupune un spectru mai extins de activități ce urmează a fi implementate la nivel național. La moment are loc procedura de examinare a dosarului Republicii Moldova pentru sectorul respectiv de către Comisia Europeană care ar putea fi urmată de o misiune de audit similară celei planificate pentru aprilie curent.

#carne #export carne #export ouă #export in ue #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.