Moldovenii au depășit pragul de 200 de miliarde de lei în bănci

Masa monetară din Republica Moldova a depășit pragul de 200 de miliarde de lei în luna iunie 2026, în timp ce volumul creditelor acordate economiei a continuat să crească, potrivit datelor publicate de Banca Națională a Moldovei (BNM).

Conform BNM, baza monetară a constituit 85,59 miliarde de lei, în creștere cu 1,7% față de luna mai și cu 5,7% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Masa monetară M3, care reflectă lichiditatea totală din economie, a ajuns la 200,35 miliarde de lei, marcând o creștere lunară de 1,1% și una anuală de 13,7%.

În același timp, populația și companiile au continuat să economisească. Soldul depozitelor bancare a urcat la 147,71 miliarde de lei, în creștere cu 1,4% față de luna precedentă și cu 13,9% în ritm anual. Evoluția a fost susținută atât de majorarea depozitelor în lei (+1,1%), cât și a celor în valută (+1,9%).

Un ritm și mai pronunțat de creștere a fost înregistrat la creditele acordate economiei. Soldul cererilor față de economie a ajuns la 116,94 miliarde de lei, cu 2,5% peste nivelul din luna mai și cu 23,4% mai mare decât în iunie 2025.

Potrivit BNM, creditele în moneda națională au crescut cu 1,7% într-o singură lună, iar cele în valută, exprimate în lei, au avansat cu 4,9%. Exprimate în euro, creditele în valută au însumat 1,397 miliarde de euro, în creștere cu 4,7% față de luna precedentă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#leu #bani #BNM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.